Viaţa mea este un coşmar... Sunt terorizată de o mulţime de fantome, sau să spun "O gaşcă de fantome"? În acest moment vă scriu la lumină de felinar... Chiar pe stradă.
Acum sunt preocupată să scriu aceste lucruri înfiorătoare cu mana stanga, şi nu sunt stângace. Dar la ora 00:00 , noaptea trecută, una din cele 1001 de fantome a venit cu un ciocan şi 6 cuie şi mi-a bătut mâna în cuie. Am stat prinsă de pat până au venit poliţia şi o ambulanţă, nu chemate de mine ci de vecini deoarece se auzeau zgomote teribile din apartamentul meu. Apartamentul 13. Nu mai vorbesc că au descris că se auzeau ţipete teribile de teroare... Deci vă daţi seama ce am pătimit, chiar dacă sunt nevinovată.
Îmi pare extrem de rău căci am uitat să mă prezint. Mă numesc Teodora, am 13 ani şi sunt orfana. Părinţii mei au murit într-un tragic "accident". Mereu am crezut că tot "accidentul" ăsta avea legătură cu fantomele care îmi fac viaţa un calvar!
Locuiam într-o casă spaţioasă la ţară, la Peretu', împreună cu bunicii mei . Aveam o viaţă atât de frumoasă! Pâna când... Într-o zi am fost cu nişte prietene la scăldat. Acolo verişoara mea s-a înecat. Dupa 6 ani bunicu' s-a dus la pescuit şi s-a aşezat cam lânga locul în care se înecase Oana. Eu eram cu el. Deodata a făcut infarct şi a căzut în apă, după 30 de secunde cadavrul lui plutea. Am sărit în apă chiar dacă curenţii erau puternici. Mă miram ca bunicu' plutea fără să îl mişte curenţii. Eu nu am avut acelaşi noroc, m-am trezit la spital. Mi s-a spus că am stat în comă un an şi nu se credea că voi mai trăi.
Când mi-am revenit complet spitalul a primit un telefon. Când am auzit cele întamplate am fost atât de şocată încât mă mir cum de am rămas pe picioare. Gata, s-a terminat! Apocalipsa a venit. Dar cum au reuşit să facă acest accident?
Unde avusese loc acest accident? Pe DN5? DN5...
-Doamne! DN5 este în faţa bocului meu! Alexandria, Teleorman! Oare s-o fi difuzat la ştiri?
Mă duc la cea mai buna prietena, Loredana. Toată lumea îi spune Lori. Imediat ce am sunat la interfon, mi-a raspuns mama ei.
-Cine e? Întreabă ea.
-Teo. Răspund eu.
Ajung în casă şi sunt întâmpinată cu braţele deschise, la propiu, de Lori. Auzise ce s-a întâmplat. Ştiind că prima dată voi veni la ea, a înregistrat ştirea. Deschide televizorul.
-Doamnelor şi domnilor, bună seara! Acestea sunt cele mai recente ştiri pe scurt. În această dimineaţă s-a produs un tragic accident pe DN5. În acest accident s-au raportat un număr de 2 decese, respectiv 13 răniţi grav şi 6 maşini au fost complet distruse. Colegul meu revine cu alte informaţii peste doar câteva momente...
-Condoleanţe, sincere condoleanţe!
-Mulţumesc... Am vrut să plec la toţi prietenii mei deoarece am primit o tonă de mesaje, apeluri şi email-uri.
Prima dată am mers la Mihai, chiar vărul Loredanei. A fost şocat de ce a auzit, dar şi mai şocat când s-a uitat la mâna mea dreaptă. Medicii ortopezi si dermatologi mi-au făcut prima mână din lume asemănătoare uneia reale, în timp ce eram in coma.
A doua oară am fost la Marius şi Vlad (sunt fraţi). Acolo am găsit...
Când am ajuns am observat că holul era vopsit în negru şi bucătăria era plină de sânge. Şi sufrageria la fel, iar în aer era un miros de şobolan ars.
