Cap. 2 ~ Asta-i destinul~

83 1 0
                                    

In timp ce Scott zacea in coltul acelei sali intunecate, Asmodeus il studia din cap pana in picioare, cu o privire plina de pasiune si iubire.

-E adevarat ce se spune, chiar semeni cu mine! spuse Asmodeus.

-Cum adica? Cine e..

Ii trecu lui Scott un gand rapid prin minte. Credea ca probabil imaginatia ii joaca feste. Parea sa aiba o amintire din copilarie. Isi amintea fata acelui domn, si-l amintea pe tatal sau.

-Ta..Tata?

-Exact. Si nu ti-a luat deloc mult sa realizezi acest lucru.

Scott simti un fel de fior ce-i trecu prin tot corpul. Privea in pamant, observand placile de gresie lucioase, de culoare rosie cu cateva dungi negre pe ici pe colo. Scott era pierdut in ganduri si amintiri, parca regretand fiecare fapta comisa, fiecare viata furata.

-Vino, trebuie sa vezi si tu asta, ii spuse Asmodeus.

Scott nu scosese nici o vorba, dar se ridica incet si-l urmari pe tatal sau. Acesta-l indrepta pe Scott catre o usa mare cu diferite sculpturi ciudate si intr-o culoare inchisa. Tatal sau deschise usa, producand un scartait enervant ce-l "zgaria" pe Scott pe creier. Scott pasi intr-o lumina puternica, lumina zilei pe care el nu credea c-o va zari intr-un astfel de loc. In departare se vedea un oras modern, plin de oameni si creaturi ce pareau sa duca o viata decenta, si nu un loc plin de flacari si agonie, cum spun majoritatea cartilor.

-Acesta, dragul meu, Scott, acesta este Infernul. Vino, sa-ti prezint imprejurimile.

Cladirea, o catedrala gotica ce parea sa pluteasca deasupra orasului, parea sa coboare la nivelul solului. O creatura cu 5 capete, 3 de leu si 2 de sarpe, cu o coada lunga, ca de dragon si cu aripile unui liliac cobori pe o platforma in fata catedralei. 

-Urca, Scott, asta-i cam singurul mijloc de transport in care mai am incredere.

Scott ezita pentru o clipa sa se urce pe acea creatura. Inima-i statea in loc, evitand sa scoata vreun cuvant sau macar sa gesticuleze vreun semn. Era pierdut, privind orasul din departare. 

Asmodeus urca primul pe creatura, luand-o inainte, Scott ii observa roba lunga si neagra si ghetele gotice din piele ii dadeau un aer de dur, insa parea un domn de treaba, manierat si respectuos. Scott il urma incet si urca si el. Mareata creatura isi deschisese uimitoarea pereche de aripi si se ridica incet spre cer. Falfaitul aripilor il faceau pe Scott sa creada ca ar putea cadea de pe creatura, asa ca-l prinsese cu ambele maini de brat pe tatal sau. Nici nu era sigur ca Asmodeus e tatal sau, insa parea de incredere, asa ca Scott continua sa-i urmareasca fiecare gest. Scott, nelinistit fiind, incepu sa-i puna intrebari tatalui.

-Deci, e adevarat ca eu am ucis-o de fapt pe mama? intreba Scott cu un glas ce parea sa-i tremure.

-Da, dar nu-ti face griji, e nerabdatoare sa te intalneasca.

-Cum? E si ea aici? Credeam ca ea era un inger.

-Era un inger, si asta si e, un inger decazut. A preferat sa ma puna pe mine pe primul loc, si nu pe Dumnezeu, asa cum trebuia sa faca. Ea-i era menita fiului lui Dumnezeu, insa ea a refuzat sa-i fie loiala lui Iisus, asa ca Dumnezeu a exilat-o aici, in infern.

-Oh..

Scott nu prea stia ce sa spuna. Era panicat si sudoarea i se prelingea pe gat. Se gandea doar la ceea ce va urma. 

Ajungand in mijlocul orasului, Scott zari o cladire imensa, amplasata exact in mijlocul orasului. O cladire ca si un castel, doar ca unul modern, inconjurat de gradini botanice si reptile ce-ti faceau din ochi atunci cand le priveai. Scott cobori incet de pe creatura si se uita la una din placutele de la intrarea castelului. 

-Ce-i cu toate semnele astea?intreba Scott.

-Pai, sa vezi, ca mai exista si spioni printre noi. Aceasta cladire este cea mai importanta cladire din Infern, si vei vedea si de ce. Exista ingeri, Scott, stii si tu asta. Putini dintre ei sunt antrenati si trimisi printre noi, cautand un motiv pentru care sa ne atace si sa-si revendice acest loc. Multi ii vad ca pe inchipuiri ale binelui, dar nu-i asa.. nu-i asa.

Intrand in sala, Scott observa si mai multe astfel de semne. Se intoarse catre Asmodeus si-l intreba :

-La ce folosesc toate aceste simboluri?

-Simplu, Scott, fiecare demon sau inger are cate 2 sigilii, unul ce semnifica venirea lui, si unul ce-l impiedica sa se apropie de zona unde a fost ucis. 

Scott observa ca in una din camerele gigantice ale castelului era un batranel carunt, ce parea plictisit si lipsit de viata.

-Ce te aduce aici, Asmodeus? Iar imi aduci alti idioti sa-mi faca dezastru prin sali?

-Nu, doar ca acesta este fiul meu. Doresc sa vin sa il ajut sa afle mai multe despre el insusi. Trebuie sa-l invat cum sa-si controleze destinul.



Povesti horrorWo Geschichten leben. Entdecke jetzt