-Scott!
-Ce dracu?
Intuneric, frig, aer inchis. Scott privea in gol, privea cu Aivlis parca-i e luata din fata ochilor, doua maini tragand-o, incercand s-o indeparteze de el. Aivlis tipa, uitandu-se speriata la Scott, care incerca sa se ridice de la pamant si s-o ia la goana s-o salveze. Urla atat de puternic, flacari luminandu-i in ochi. Alerga, incercand sa-i prinda mana fetei, insa parca degeaba, de barca ar fi alergat pe o banda, la sala, parca statea in loc. O privea cum ii era luata din fata ochilor. Siruri de lacrimi i se scurgeau pe fata, tipand:
-Nu, nu si ea! Pe ea nu va las sa mi-o luati, nenorocitilor! Nu si pe ea!
Privea cum se indeparta de el, incercand s-o ajunga din urma. Ii privea chipul plin de agonie, ceea ce-l facea sa alerge tot mai repede. Incerca s-o ajunga din urma, sa-i prinda mana. Calca stramb. Glezna ii pocni, scotand o pocnitura pe care o auzi si Aivlis, in timp ce era trasa cat mai departe. Nu putea sa vada cine incerca sa-i rapeasca singura raza de fericire. In timp ce cadea, privea intinzand mainile si tipand. Cazu cu fata de asfalt, intra in transa. Vedea ca si in momentul in care murise cum ii treceau amintirile prin fata ochilor. O vedea doar pe ea, insa, schimbandu-i amintirile negre in amintiri frumoase, placute..
Era inconstient, zacea pe mijlocul strazii, in intuneric. Deschise ochii si zari in jurul lui o camera alba, goala, cu un aer curat, cu un parfum frumos mirositor, ca de trandafiri. Se uita speriat in jur, privindu-si osul piciorului fracturat. Il durea, insa nu-i pasa de durerea piciorului. Se puse intr-o pozitie ghemuita si incepu sa planga, spunand intr-una:
-Mi-au luat-o, mi-au luat-o si pe ea, e numai vina mea, numai din vina mea se intampla aceste lucruri.
2 porti se deschisera, intrand chiar Asmodeus.
-Ce ti-am spus?! Ti-am spus sa fii atent.. Ma bucur sa vad ca esti in.. Oh, mh.. ma bucur sa vad ca esti aici.
-U..Unde e ea? Ce i-au facut? Cine a luat-o?!
-Scott.. Trebuie sa intelegi.. Nu ai voie sa iubesti, asta e Iadul.. Asta e ceea ce-l numeste astfel, Iad. Nu ai voie sa iti imparti sentimentele decat cu preamaritii demoni. Toti cei pe care ii vei iubi iti vor fi luati si trimisi intre Rai si Iad, caci n-ar fi demni de nici unul din ele.
-Dar.. Dar ea, ce ma voi face acum?!
-Nu stiu, Scott, nu stiu..
Scott se ridica, vazand cum piciorul i se vindeca in cateva secunde complet. Rasufla si iesi pe poarta, vazand acelasi oras, doar ca mult mai colorat, mult mai plin de viata. Ofta singur spunand:
-La ce-i nevoie de atat de multa fericire? Atat de multa viata? N-am cum sa fiu fericit fara iubire, fara ea.. Nu am cum..
Se duse catre centrul orasului, incercand sa ajunga la castel. Intra inauntru si il vazu pe batran. Se uita la el si incepu sa urle:
-Ajuta-ma, te rog, ajuta-ma!
Batranul il privi cu indiferenta si spuse:
-Hm, tu? Ce cauti aici?
-Spune-mi, stiu ca stii, spune-mi cum pot ajunge intre lumi..
-Pai.. Pai cred ca e o singura cale, dar nimeni nu a putut vreodata s-o acceseze. Portile dintre lumi ar putea fi activate doar daca.. Doar daca ai putea avea ceva din ambele lumi. Ceva combinat, care sa te faca special.. Ceva ce sa cuprinda atat lumina cat si intunericul.. Ceva ca.. t..tine?
Scott il privi, incercand sa se apropie.
-Unde.. Pe unde pot ajuge acolo?
-Nu exista un astfel de loc. Te poti transfera, insa, facand un ritual. Ia loc, ma duc sa-mi caut cartea, stiu sigur ca aveam ceva scris despre acel ritual intr-una din cartile mele.
Scott nu putea sta linistit. Se plimba dintr-un colt in altul al camerei, pocnindu-si degetele..
-Asa.. Am gasit.. Aici scrie ca trebuie sa ai un obiect hibrid, dar cum tu esti un hibrid, tu vei fi propria ta cheie. Mai scrie ca trebuie sa simti ceea ce vrei, sa simti de ce trebuie sa ajungi in acel loc.. Spune ca trebuie sa vizualizezi o usa neagra, pe care o deschizi si vezi un vortex energetic. Vizualizeaza in continuare cum te apropii de usa, incearca sa intri in ea.
Batranul ridica privirea de la carte vazand ca Scott indeplini deja ritualul..
Scott mergea acum printr-un tunel plin de umbre ce-i sopteau sa se intoarca. Umbre ce-i spuneau ca nu exista cale de scapare, insa el le ignora avertismentele, continuand sa alerge prin tunel. Respira greu, simtea cum inima-i batea tare. Plangea, nu se putea abtine sa nu planga.. Gandea pozitiv, spera sa o gaseasca in siguranta.. Spera sa o vada din nou, sa o stranga in brate. O iubea atat de mult..
