Am vorbit ca să nu tac și-am spus tot ce mi-a venit la gură fără să mă gândesc de două ori, am reușit să scot tot ce e mai rău din mine în seara aia. Dubla personalitate și instabilitatea emoțională combinate împreună cu puțin mai mult alcool decât e normal mă fac cel mai nenorocit om. Îmi pare rău că toată lumea de la petrecere a trebuit să mă suporte datorită bunului simț în cazul gazdei și din respect pentru prietenia ce ne leagă în cazul prietenilor, eu din păcate mi-am băgat și am scos în toate astea. Sunt un om al cărui limbaj vorbit nu e cel mai adecvat în preajma altor oameni în afara cercului de prieteni, care mă cunosc și știu cât de mult mă duce capul în sensul ăsta. Ce am spus în seara aia, m-a afectat și pe mine, a treia zi când am avut curajul să descurc ițele acelei serii mi-am lăsat privirea în pământ și am înțeles că ce am făcut a fost foarte urât și greșit. Mi-am cerut scuze sărbătoritei și celeilalte prietene, care nu a scăpat insultelor și injuriilor mele fără să mă aștept la vreo împăcare, dar pentru sănătatea mea mentală am simțit nevoia să-mi cer iertare. Mă ajută să trec "peste" mai ușor și să nu rumeg informația asta la fel de des ca toate celelalte mii de gânduri care-mi trec prin minte.
