Doamne ce mă mai enervează oameni ăia cărora dacă le mărturisești ceva intim sau nu știu, ceva rușinos de care nu ai vrea să știe toată lumea și îi spui acestui om în care pe moment ai încredere, iar a doua zi de dimineață auzi în gura tuturor ceea ce tu cu o seară înainte, ți-ai călcat pe inimă să-ți faci curaj să-i spui. De ce fac lucrul ăsta? Dar cel mai tare mă enervează că și eu la un moment dat le-am ascultat mărturisirile și când alții mă întrebau ceva le spuneam că-s surd. Oare de ce nu sunt la fel ca ceilalți, sunt stricat? Sau ei sunt? Tocmai de asta am uitat cei aia rușine, când vine vorba de mărturisiri. Nu mai îmi e rușine să le spun tuturor că te iubesc, și totuși roșesc de fiecare dată când sunt întrebat de tine, încep să râd ca prostu' dar nu e rușine, sunt pe cale să fiu năpădit de lacrimi și sângele clocotește în mine, sunt furios, nervos pe toată lumea că îmi amintește de tine și totuși, tot îmi vine greu să-ți spun în față că te iubesc, e frica aia că o să pleci fără să-mi spui clar și răspicat că nu o să fi lângă mine niciodată. La dracu, spune-mi-o clar chiar dacă vorbele alea îmi vor sparge timpanele, îmi vor tăia respirația sau glasul, chiar dacă le voi simți ca un milion de pumnale (pentru fiecare literă din propoziția cu care mă vei alunga pe viață) sfâșiindu-mi inima.
Nu mai am rușine pentru că nu mai am cu ce să mă fac de râs, dacă fac ceva sau nu, rezultatul nu depinde de gura lumii, o mare parte depinde de buzele tale în acest moment și de părerea mea. De asta mulți mă înțeleg greșit când vine vorba de o alegere importantă în viața mea, ei nu înțeleg că sunt dependent de alegerile tale și apoi de felul cum gândesc, care oricum e la fel de dependent de tine. Dacă tu îmi spui că ar fi minunat să public un volum de poezii, mă conformez, dar dacă simt că nu e adevărat, că nu e asta dorința ta atunci renunț numai decât. Voi deveni independent abia când nu voi mai simți nimic pentru tine iar atunci acele poezii va fi fost scrise în van și nu mai vor avea niciun sens și nici un motiv de a fi publicate. Jos pălăria pentru tine, să transformi un om în cățelul tău loial hrănindu-l doar cu firimituri e senzațional iar faptul că prostul e conștient de treaba asta situația devine și mai fantastică. Sper că vei menține aceeași poziție pe tot parcursul vieți sau măcar încă vreo 40-50 de ani cât o să-ți mai țină schema cu frumusețea asta fizică a ta și vei exercita aceeași putere asupra mea sau a oricărei alte persoane și nu vei ceda sub presiunea sentimentelor niciodată altfel te va durea groaznic.
