În urmă cu 2 luni
Au trecut cateva luni de cand m-am mutat la acel liceu și pot sa zic ca m-am acomodat destul de repede,spre surprinderea mea... bine, exceptand compania lui Noah, adica Ochi-Verzi. Imi mananca viața.
După acea ora de mate, aproape toți profesorii l-au mutat in banca cu mine, pe pretextul ca are ce învăța de la mine. Dar ce sunt eu? Dadaca? Mă enervează la culme!
Din cauza lui am doar 2 prietene, pe Emma, care mă mira totuși, și pe Kayla. Efectiv i-a îndepărtat pe toți, inventand zvonuri ciudate despre mine. Într-adevăr, nu am avut o viata normala, dar ce spunea el ma dezgusta foarte rau.
Nici nu știu de ce-mi face asta. Nu i-am greșit cu nimic! sper sincer ca zilele astea nu o sa își mai bage nasul ca nu știu ce îi fac. Chiar dacă mi-am promis de la începutul anului că nu mă mai las calcata în picioare, nu am reușit. E mult mai puternic decât mine, din toate punctele de vedere. Am avut cateva certuri, dar ma distrugea doar din cuvinte. Și problema cea mai mare e ca ma afectează prea mult cuvintele lui. Mă face sa mă urăsc mai mult decat o faceam inainte.
De cateva zile vorbesc cu Austin. E de la cursul de spaniolă. Pare destul de retras si nu pare interesat de bârfele despre mine. E foarte de treaba si arata si bine, dar nu s-ar uita el la una ca mine...
Acum sunt in drum spre liceu, prima ora având biologie. Ador materia asta, daca as putea as face numai biologie, de aceea vreau sa dau la facultatea de medicina, dar nu stiu daca voi reuși...
Unde naiba e telefonul ala? Scotocesc in buzunare, dar nimic. Acum ar trebuii sa trec pe trecerea de pietoni, dar nu sunt atenta din cauza agitație si dupa ce fac doi pași aud un claxon ascuțit si niște frâne... apoi nu mai vad nimic. Pot auzi doar o voce care striga la mine si niste brațe puternice care ma înconjoară.
- Stella! Stella, ma auzi? Zi ceva! Stella, te rog! Uite n-ai pățit nimic! Esti bine! Stella! Pentru mine, te rog!
Vocea imi pare din ce in ce mai cunoscuta, si nu imi place cu cine seamănă, dar cred ca din cauza loviturii, visez... Da! Asta e! Visez! Nu are cum! Dar de ce il visez pe el? Ce are el atat de special incat sa il visez? Vocea de langa mine nu încetează din a striga sa imi revin, ceea ce devine cam enervant.
Vederea incepe sa imi revină si pot deduce ca sunt la spital... Stai ce? Dar mai devreme eram acolo... cu... înseamnă ca eu chiar am visat?
Cand dau sa ma ridic sunt imediat oprita de... oh fuck... Dar visam... Cum dracu?
- Stai sa chem doctorul! Imi spune si părăsește camera... Dar cat de ametita as fi, pot sa jur ca parea ingrijorat. Sunt cumva in Rai? Am apucat si ziua asta?
- Uitati! Apare Ochi-Verzi cu doctorul... saracul... de doctor vorbesc... cred ca avea si alti pacienti mai importanti decat mine.
- V-am spus, domnule Jones, ca o sa se trezeasca. Si nu trebuia sa ma chemati pe mine, puteati chema si o asistenta. Ca oricum o sa fie data acasa.
Spune doctorul, usor enervat. Îl înțeleg totuși.
- Ce am pățit? Intreb eu chiar daca știam răspunsul aproximativ.
- Pai la cat de neatenta esti, era sa te calce masina, insa eu te-am salvat. Dat nu te crede prea importanta ca am facut asta doar ca era si profesorul de mate prin jur. Spune "domnul Jones" schimbandu-si atitudinea... off si imi placea de Noah empatic...
- A-ha... si de asta te rugai de mine ca sa ma trezesc? Am zis-o... nici nu stiu daca am visat dar aia e... dau vina pe lesin.
Stella, esti bine! Zi ceva pentru mine, te rog!
Încerc eu sa il imit cu o voce amuzantă si pot sa jur ca i-am vazut coltul gurii formând o curba mica in sus, dar bineînțeles ca nu pentru mult timp.
- Halucinezi, Miller! E de la pastila pe care ti-au dat-o! Haide! Nu am timp de pierdut cu tine prin spitale.
- Cat e ceasul?
- 18:30. De ce?
- Eu treceam pe zebra pe la ora 10...
- Si? Vrei un premiu?
- Ai stat cu mine atâta timp?
- Nu! Te-au afectat mult medicamentele alea! Hai ridica-te si dupa sa iti chem un taxi.
- Va rog sa părăsiți puțin camera. Spune o asistenta. Si sa semnezi externarea.
Da din cap si iese. Doamne cat de arogant poate fi!
- Te simți bine? Ma întreabă aceasta cu o voce calma.
- D-da... cred.
- Ma bucur sa aud asta. Știi, iubitul tau a fost foarte îngrijorat... nu a plecat de langa tine nici 2 minute. Venea întruna la mine si la domnul doctor ca sa te examinam.
- El nu e iubitul meu...
- Scuze... dar cand l-am vazut atat de supărat si speriat, am crezut...
- Nu-i nimic... e ciudat ca imi spuneți ca a facut toate astea... el de obicei nici nu vrea sa ma vada...
- Pe bune? Dar totusi cred ca simte altceva... Sa il fi vazut cum se uita la tine!
- Mda... cred ca totusi se gandea cum sa ma arunce de la etaj...
