Să furi de la zei

Lacrimile Zeilor

          După ce ajunseră deasupra norilor Kamnur rămase uimit. Cerul era într-adevăr plin de stele căzătoare ce trasau dungi strălucitoare pe cerul negru. Totul părea un vis pentru Kamnur , zbura împreună cu Adaminis sub un cer plin de stele ce dansau pe cer.

          Kamnur își îndreaptă atenția spre Adaminis și îl văzu zburând cu fața în sus. Cu brațele sprijinindu-și capul și cu aripile ce îi susțineau greutatea, zeul privea stelele. Ochiul lui auriu urmărea cu drag stele și buzele lui se mișcară ușor într-un zâmbet trist.

- Sarah... Șopti zeul. Oriunde ai fi , mereu vom privi același cer plin de stele.

            Adaminis îl văzu pe Kamnur ce îl privea cu atenție așa că se învârti cu fața spre nori și se îndepărtă de el iar Kamnur putu jura că văzuse o lacrimă pe obrazul zeului.

          Adaminis își șterse lacrima de pe obraz iar aceasta pluti lin purtată de vânt. Frunzele copacilor se feriră din calea ei atunci când aceasta ateriză pe părul auriu al lui Lain. Băiatul întinse palma confuz.

- Vi se pare că o să ploaie? Întrebă regele privind cerul înnorat.

- Îmi pare rău să te anunț, Lain, dar eu nu sunt prezicător de vreme. Murmură Tremor fixând scheletul unei aripi.

- Tremor! Se răsti Lefida privindu-l îmbufnată. E posibil, Lain, se vede că vremea e cam mohorâtă.

- L-ați văzut pe Asahi? Întreabă Lain ridicându-se de pe buștean și venind lângă cei doi frați. Nu l-am mai văzut de ceva timp.

- A plecat de dimineață înainte să te trezești. Răspunde Lefida mijind ochii la ac și la pana ce trebuia să o coasă de scheletul aripei.

- Credeți că se ferește de mine?

- Da. Răspunde calm Tremor. Se ferește de tine atât de tare încât am impresia că dacă te va vedea prin pădure se va ascunde într-un copac.

- Mulțumesc pentru sinceritate. Răspunde surprins Lain. Apreciez.

- Ce ciuperci, Tremor! Lefida lasă pana din mână și își încrucișează brațele la piept. De când ești tu atât de implicat în conversații?

- E în regulă, Lefida. Deja știam răspunsul la întrebare dar voiam să o aud și din gura altcuiva. Mă îngrijorează faptul că e târziu și nu s-a întors în tabără.

- Asahi se descurcă, Lain. Lefida îl privi zâmbind încurajator. Va veni când va vrea el.

- Sau când...

- Stop! Îl întrerupe Lefida pe Tremor. Gândește-te bine și dacă ceea ce vei spune îi va răni sentimentele lui Lain, taci!

         Tremor stă câteva secunde pe gânduri, deschide gura să spună ceva dar se oprește și trece din nou la scheletul aripii.

- Nu-mi vine să cred! Lefida aruncă acul din mână și își pune mâinile în șolduri. Noi doi o să trebuiască să vorbim între patru ochii.

- Dar nu am spus nimic! Se plânge Tremor.

- Dar dacă nu te-aș fi oprit eu, ai fi făcut-o! Se răstește Lefida ridicându-se de jos.

- Nu înțeleg ce vrei de la mine! Tremor se ridică și el în picioare. Dacă vorbesc nu e bine, dacă tac nu e bine! Ce vrei să fac?

- Vreau să nu mai fii atât de insensibil cu ceilalți, Tremor! Tu nu înțelegi? Eu nu înțeleg de ce ești așa!

- Dar nu sunt insensibil, sunt sincer! Ce e rău în asta?