malicious | seria Madness (part. I)

Capitolul paisprezece

- Bună. am salutat eu imediat ce m-am urcat pe bancheta din spate

Blondul mai tânăr s-a întors peste umăr, oferindu-mi un zâmbet larg.

- Salut, Blake!

Asher urcă pe scaunul pasagerului, dând din cap pentru ca Robert să plece. Mașina a început să se rostogolească încet pe strada pustie.

- Cine organizează de data asta? am întrebat, aplecându-mă înainte între scaunele din față

- Harris. a răspuns Robert, iar eu am dat afirmativ din cap

Harris a fost unul dintre cei mai populari băieți din întregul nostru liceu. A fost căpitanul echipei de baschet și unul dintre cei mai buni elevi din școală. Eram prieteni buni.

Asher strâmbase din nas la auzul numelui lui. Acum mi-am amintit că Harris nu se află tocmai prin posta de grațiați ai fratelui meu. Motivul nu mi-l amintesc exact, dar știu că nu îl prea agreează. În schimb, Robert bolborosea despre faptul că Harris este aprovizionator de alcool și el este mulțumit de acest lucru. 
Habar nu aveam cum erau prieteni. Întotdeauna m-am gândit la Asher ca la un nenorocit de catâr, în timp ce Robert a fost întotdeauna atât de mega pozitiv. Stătea adesea la noi acasă, împreună cu Dakota și Seán, golindu-ne frigiderul.

Eu am început să schimb mesaje cu Dakota și Seán, care erau și ei pe drum, scăpând de pedepse. După alte zece minute, eram acolo. Când Robert a parcat lângă pădure, am coborât din mașină. De la distanță se auzeau râsete și conversații și muzică blândă. Era întuneric, așa că a trebuit să luminez drumul cu lanterna de pe telefon. Am traversat pe cărare, lăsând băieții în urmă. Abia în apropierea trenului zona s-a luminat cu ajutorul farurilor și focului, așa că am stins telefonul. Am salutat câteva persoane, dar oricum îmi căutam prietenii. Am intrat în primul vagon, care avea în el butoaie de bere și pahare de plastic. Am trecut la următorul, unde erau mai puțini oameni.

- Blake! exclamă Harris

Stătea alături de ceilalți băieți din echipă. Am zâmbit și i-am salutat atât pe el, cât și pe ceilalți cu o scurtă îmbrățișare.

- Totul este în regulă? Bea o băutură cu noi! a oferit el, în timp ce unul dintre el îmi turna un pahar

- Nu pentru moment. am clătinat din cap. L-ai văzut pe Seán?

- De ce? Deja îți e dor de tine? am auzit vocea lui Kyung Mayfield în spatele meu, apoi i-am simțit brațele înconjurându-mă din spate. Vei fi Julieta mea? a întrebat el încet, sprijinindu-și capul pe umărul meu. am chicotit, înfășurându-mi mâinile în jurul lui

- Deci nu mai ești freelancer, Romeo? am întrebat, bucurându-mă de apropierea lui

Într-adevăr, mi-a fost dor de el pentru că nu fusese la școală în ultimele zile și își petrecea timpul cu mama lui.

După ce se desprinse de mine, luă o înghițitură sănătoasă din sticla pe care i-o întinse Harris.

- Dakota este aici? am întrebat

- Ar trebui să fie deja.

Am decis să merg pentru a o căuta pe Dakota. Am trecut la următorul vagon și m-am apropiat imediat de un grup de băieți cu care am fost la cursul de biologie. Vorbeau despre vreun joc și, de îndată ce m-au văzut, au rânjit.

- Uite cine a venit! exclamă... Josh era numele lui, cred. Campbell însuși! a zâmbit în timp ce îmi întindea o țigară pe jumătate fumată

I-am luat pipa și am luat două fumuri înainte de a o înapoia lui Josh. Întotdeauna m-am simțit mai confortabil în preajma băieților decât a fetelor. Am avut mulți prieteni care îmi plăceau foarte mult, dar de mică m-am înțeles mai bine cu sexul opus.