malicious | seria Madness (part. I)

Capitolul șase

- Da. Nu ai recunoscut vocea? am încercat să o joc pe degete

Dakota a început să vorbească, dar eu am fost mai rapidă.

- Nu contează. Trebuie să vorbesc cu Thalia despre acel test întârziat. Ne vedem mai târziu.

- Dar... Blake! a strigat Possie după mine în timp ce mă îndreptam către ușa principală

Chiar a încetat să fie distractiv. Nu era vorba doar de mine și de simple convorbiri care aveau scopul de a băga spaima în mine. Omul acesta s-a strofocat să afle numărul prietenei mele numai pentru a da de mine. Încă simțeam că totul este un coșmar ireal.

L-a speriat pe prietenul meu, iar el nu își mai dorește să aibă de-a face cu mine acum, și m-a hărțuit cu apeluri. Cu inima bătând cu o viteză amețitoare, am intrat în clădire, căutând persoana care era responsabilă. Din păcate, nu era nici un semn de Cyrus Palmer prin zonă.

- L-ai văzut pe Cyrus Palmer astăzi? l-am întrebat pe Louis Hall, care ședea lângă perete și revizuia materialele pentru matematică

- Vom avea împreună cursul de biologie. Acolo în sală ar trebui să îl cauți. băiatul se încruntă, apoi se uită în dreapta lui

- Mulțumesc. am mormăit și, fără să mă gândesc, am început să merg în direcția aceea

L-am observat imediat. Stătea rezemat de peretele de lângă ușa sălii de biologie. Plictisit, derula ceva de pe telefon, cu degetele bătând ritmic pe coapsa acoperită de blugii negri. Furia din corpul meu a clocotit din nou când mi-am amintit de Ward. Mi-am strâns mâinile în pumni, oprindu-mă în fața lui Palmer.

- Trebuie să vorbim. i-am spus hotărâtă și nervoasă

Băiatul și-a ridicat capul încet, iar privirea lui obosită a zăbovit pe fața mea. M-am uitat în ochii verzui sclipicioși cu respirația tăiată. Nu trecu mult până când Cyrus își îndreaptă din nou atenția în telefonul său.

- Nu. a răspuns direct

- Spune-i prietenului tău să se ducă dracului și să îmi ofere pace, pentru că nu mai e distractiv deloc. i-am șoptit, pentru ca nimeni altcineva să nu audă cuvintele mele

Cererea mea a fost precum o cârpă fluturată în fața unui taur. Aproape imediat, s-a uitat înapoi la mine, ignorându-și telefonul. Acum ochii îi erau concentrați și s-a arătat atât interesat cât și nedumerit. S-a încruntat.

- Ce vrei să spui?

- Știi bine la cine mă refer, la Ward. mi-am rotit ochii peste cap. Bine, am înțeles mesajul. Nu ar fi trebuit să îl insult, dar felul în care se comportă este puțin exagerat. Nu știu cum a obținut numărul meu, darămite al Dakotei, dar spune-i că e de ajuns. am mormăit eu nervoasă, aruncând o privire cu coada ochiului în jurul coridorului

Câțiva oameni ne-au aruncat priviri fugitive, ceea ce m-a enervat total. Nu pot oamenii să își continue viața? Da, s-ar putea ca noi să fi fost un duo neobișnuit, dar nu trebuiau să fie atât de băgăcioși.

- Stai, te-a sunat? Cyrus a părut șocat, ceea ce m-a surprins puțin

Am crezut că știa despre asta.

- Da. am mormăit, coborând un pic tonul. Și a apelat-o pe Dakota atunci când eu i-am ignorat apelurile.

- La naiba... a înjurat el pe sub răsuflare, sărind de la perete și evitându-mă

L-am privit cum își făcea repede drum prin mulțimea de oameni de pe hol. Majoritatea i-au oferit spațiul necesar. A părăsit școala fără ca măcar să se uite înapoi.