Să furi de la zei

Sentimentele Lui Kamnur

          Azuri se sprijini cu coatele de genunchii și își prinse părul în palme. Adaminis îi spuse că nu se va atinge de prietenii ei dar și-ar pierde mințile dacă ar afla că ci eva o să o ia de lângă el.

- Sarah... Nevra... Murmură Azuri încercând să găsească vreun plan.

- Și acum tu! Adaminis o să-l facă bucăți pe Lain. Nu o să mai conteze ce este el pentru tine. Mormăi zeul ultima frază.

-La naiba! Țipă Azuri aruncând cu o pernă în celălalt colț al camerei. La naiba! La naiba! La naiba! Ce o să mă fac?

          Azuri se ridică de pe pat plimbându-se agitată prin cameră și înjurând. Toate i se amestecau în cap și nici măcar întrebarea "Ce ar fi făcut Asahi?" nu o ajută.

           Nu avea cu ce să coboare din Nor și nici la Adaminis nu voia să apeleze. Nu ar lăsa-o să plece orice i-ar fi spus el în trecut, acum era prea atașat de ea. Și mai era și piatra ce se afla în pieptul ei și după ce citise atât de multe cărți din Biblioteca Nefteei ajunse la ideea că doar Adaminis îi putea scoate piatra deși nici el nu știa cum.

            Un singur plan părea să fie o binecuvântare pentru ea dar un blestem pentru Kamnur. Era singurul plan ce-l avea și trebuie să vorbească cu Lain cât mai rapid.

- De ce mi-ai spus despre planul lui Lain? Întreabă Azuri cu jumătate de gură.

            Azuri privește cum Kamnur își mută centrul de greutate de pe un picior pe altul și cum își ferește privirea de a ei.

- Pentru că te iubesc, Azuri. Vocea zeului era slăbită, chinuită. De aceea l-am lăsat pe Lain în pace, nu aș fi făcut altceva decât să te fac pe tine să suferi.

- Dacă mă iubești, atunci te rog să mă ajuți, Kam. Azuri simțicum propriile cuvinte îi ard gâtul. Te rog, ajută-mă să mă întâlnesc cu Lain.

             Kamnur rămase înmărmurit, nu mai putea respira iar ceva în interiorul lui se frânse. Simțea cioburi de sticlă în inimă iar ochii îi erau înlăcrimați. O gheară îl prinse de gât și îl sugruma în timp ce privea ochii rugători ai fetei ce o iubea din toată existența lui. Gura i se uscase iar mintea i se blocase. Azuri îi cerea să-și înăbușe propriul suflet.

- Îl iubești mult, nu-i așa? Reuși să îngaime zeul cuprins de o durere nemuritoare.

- Știu că ceea ce îți cer e îngrozitor dar am nevoie de tine, Kam. Te rog...

- Te voi ajuta, albăstrea. Diseară când amândoi veți dormi vă voi conecta visele ca și atunci când Lain a murit.

-Îți mulțumesc, Kam. Nici nu-ți dai seama cât de fericită m-ai făcut chiar acum. Azuri zâmbi ușurată.

         Kamnur încuviință cu o singură mișcare a capului și îi întoarse spatele Azurei vrând să plece. În acel moment nici măcar pe Azuri nu o putea vedea fericită.

          Nu e corect! De ce pe el îl iubește și pe mine nu? Chiar îmi pare rău pentru acel coșmar și am încercat să mă revanșez... De ce trebuie să fie mereu cineva mai bun decât mine?

- Kam... Am auzit că te-ai bătut. Ce s-a întâmplat? Ești bine? Întrebă Azuri amintindu-și de ceea ce îi spuse Nefteea.

- Nu fă asta, albăstrea. Îi spuse zeul legănând din cap. Nu trebuie să te prefaci că îți pasă, te voi ajuta oricum.

- Nu te-am întrebat doar pentru ca să mă ajuți, Kam! Se răsti Azuri. Îmi pasă de tine!

- Ba nu-ți pasă! Țipă zeul înfuriat. Dacă îți păsa măcar puțin despre mine nu mi-ai fi cerut să te ajut să te întâlnești cu marea ta iubire!