Acei Ochi Albaştri

Capitolul 16

— Pentru că el, e el, iar tu, eşti tu.

Sincer credeam că o să-şi bată joc sau ceva, dar văd că nu o face. Kendra, se pare că ai reuşit să faci ceea ce nu a reuşit nici o femeie. Adică să-i suceşti mințile celui mai râvnit burlac din, Italia. Corecție, fost burlac.
Râd în sinea mea, pentru că ştiu că nimeni nu s-ar fi aşteptat la relația dintre noi doi.

Ricardo parchează maşina în fața unei case albe cu acoperiş roşu. E chiar o casă foarte frumoasă. Ieşim din maşină şi intrăm înauntru, unde Rachel ne ia pe amândoi prin surprindere.Mă îmbrățişează strâns ca şi cum nu ne-am fi văzut de o viață.

— La mulți ani, Rachel!

Ne desprindem din îmbrățişare, iar eu îi întind cadoul pe care abia aştept să-l deschidă. Sper doar să-i placă ce i-am luat.

— Dar chiar nu trebuie, până la urmă nu e o petrecere aniversară pe bune.

— Doamne, tu te auzi? E ziua ta femeie, cum să nu-ți iau cadou? O, şi apropo, îmi place rochia ta.

Râde şi dă frenetic din cap. E îmbrăcată într-o rochie strâmtă, mai sus de genunchi de culoare neagră, iar machiajul este la fel de asortat.Tipic Rachel.

— Mulțumesc, însă tu arăți trăsnet. Dacă aş fi bărbat, te-aş băga în pat.

Râd la gluma pe care a făcut-o, iar ea mă loveşte peste fund.

— Eşti nebună.

Zic eu încercând să-mi stăpânesc râsul. De obicei glumele cu lesbiene pe care le face ea, mă fac să râd mereu. Ador că am o prietenă aşa nebună.

— Ştiu.

Soneria uşii ne întrerupe conversația ciudată, iar Rachel merge repede să deschidă uşa. E ciudat,credeam că nu mai aşteaptă pe nimeni. Nu prea pot să văd cu cine vorbeşte, tot ce văd e o bască roşie şi trei cuti de pizza. O, se pare că e omul cu pizza. Abia aştept să mănânc. Sincer chiar mi-e puțin foame. Plăteşte şi ia cutiile în mână, venind înapoi spre mine.

— Urmează-mă.

Fac cum îmi zice, şi merg după ea până ce ajungem într-un living spațios. În mijloc este aşezată o măsuță rotundă de sticlă înconjurată cu nişte canapele de piele albă, iar în fața lor este poziționată o plasmă mare şi un mobilier alb. 
Aşează cutiile de pizza pe măsuță şi porneşte televizorul direct pe Netflix.

— La ce film vrei să ne uităm?

— Hm..nu ştiu. Ricardo ce zice? Apropo, unde este Ricardo?

Când am venit era aici apoi a dispărut brusc. Probabil s-a dus în camera lui, sau poate vorbeşte la telefon cu prietena lui.

— Ricardo, treci aici!

Strigă Rachel, în gura mare. Nu durează mult căci acesta apare cu o mutră nervoasă pe chip. Probabil i-a fost întreruptă conversația cu acea fată.

— Ştiu că e ziua ta şi ar trebui să mă comport frumos, dar ce dracu ai de țipi?!

— Ce film să punem?

Încerc să mă abțin să nu râd, dar de abia pot când îi văd cât de copilăresc se compoartă unul cu altul. Acesta pufneşte şi se scarpină în cap.

— Nu ştiu, ce ziceți de unul Horror, spune plictisit.

— Super! Kendra ce zici?

Nu am mai văzut un film Horror de când ne-am mutat aici. Obişnuiam să mă uit cu Lisa şi cu Eduard, pentru că singură îmi era frică.