The Only One(Seria One-Volumul 1)

4. Dulce şi delicată

Cand in sfarsit ajunsesera acasa, era deja ora doisprezece, exact la timp pentru pranz. Chris ii deschise usa de la intrare si o lasa sa intre prima ca un adevarat gentleman. Intrara impreuna in sufrageria incapatoare unde sotii Williams erau asezati pe canapea alaturi de parintii lui Chris. Glumeau si radeau amuzati. Cand isi vazu fiul Victoria sari in picioare si merse grabita catre cei doi. Il lua pe fiul ei intr-o imbratisare calda, materna si ii sopti la ureche:

-Smecherule, cum de nu mi-ai spus mie mai intai?! 

Il saruta pe obraz si apoi se uita zambitoare catre Hope care ii raspundea in acelasi fel. O lua si pe ea in brate sarutand-o pe ambii obraji.

-Draga mea, ma bucur sa te cunosc! ii spuse Victoria strangand in mainile ei palma fetei.

Desi situatia  nu era deloc favorabila pentru el, Chris nu putuse sa nu observe sclipirea de fericire din ochii mamei sale. De cand nu o mai vazuse atat de fericita... nici nu-si mai amintea. Merse si ii saluta pe sotii Williams din politete apoi se scuza si urca sus in camera lui. Isi dadu jos hainele murdare de pe el si apoi isi trase repede pe el o pereche de blugi negri si camasa cu maneca scurta de culoare alba. Merse in baie si se privi in oglinda fiind sprijinit cu mainile de chiuveta din fata lui. 

Ce sa fac? Vreau sa o vad pe mama fericita, dar pentru asta merita sa fiu eu nefericit? Daca i-as spune ca nu ma casatoresc cu Hope ar fi ingrozitor pentru ea. Dar daca... un zambet victorios aparu pe fata lui si realiza ca deja gasise o cale prin care sa scape de problema lui gigantica. Cobora in graba scarile si ii gasi pe ceilalti deja asezati la masa. Observa scaunul gol de langa Hope si intelesese ca acolo trebuie sa stea el. Se aseza imediat inca purtand acel zambet tamp pe fata.

Doamna Juliette aduse mancarea si il batu discret pe umar pe Christopher. El ii zambi folosind acel zambet fermecator al sau. Au mancat in linste ascultand discutiile lui Fred si Alexander despre firma si noua lor colaborare. Incercarile lor de a-l introduce si pe Chris in discutie erau zadarnice.

Dupa ce au terminat cu pranzul Alexander si Elena au mers acasa, dar fara Hope. Victoria dorea sa-si cunoasca mai bine viitoarea nora asa ca a rugat-o sa mai ramana putin. In fond, astazi era zi de weekend deci puteau sta sa povesteasca cat doreau. Chris si Fred s-au retras in birou pentru a discuta.

-Cum poti sa o bagi pe mama in asta? maraie Christopher, iar Fred zambeste.

-Cum am mai spus, nu-mi dai de ales si in plus ar trebui sa-mi multumesti, uita-te la ele cat de bine se inteleg! spuse acesta uitandu-se pe fereastra ce dadea in gradina mare din spatele vilei, unde Voctoria si Hope se plimbau printre trandafirii plantati de mama lui Christopher.

-Poate daca mi-o prezentai inainte, asa cum ar face un tata normal, as fi incercat sa ma apropii de ea din proprie intiativa! spuse Chris trantindu-se pe canapeaua mica de culoarea cafelei.

-Recunoaste ca e o femeie frumoasa si ca multi ar fi norocosi sa o aiba! 

-Nu am spus ca nu e frumoasa, tata, dar de aici pana la a ma casatori cu ea e o foarte mare diferenta! 

-Ei bine nu ai de ales, asa ca ai face bine sa te impaci cu ideea! 

In gradina, sunetul cristalin al rasului celor doua femei iti incanta urechile. Victoria era din ce in ce mai multumita de viitoarea ei nora. Avea toate calitatile: era desteapta, frumoasa, educata si avea un suflet mare. Hope ii povestise ca se ocupa de un orfelinat de doi ani de zile. Ea raspundea de copii de acolo si de asemenea se asigura ca sunt tratati cat mai bine de asistentele de acolo si ca nu le lipseste nimic micutilor orfani. 

Christopher aparu si el din casa tinandu-si mainile in buzunar si privind absent in fata. Discutia cu Fred nu il multumise absolut deloc. Se aseza langa cele doua si ii zambi dulce mamei sale.

Sunt atat de fericita sa-l vad in sfarsit pe Chris al meu cum se aseaza la casa lui.

Hope este o fata minunata si sper ca el sa stie si sa aprecieze acest lucru. Abia astept sa-mi plimb primul nepotel prin parcuri. Gandurile Victoriei erau atat de diferite fata de cele ale fiului ei, de-ar fi stiut ea adevarul...

-Christopher, draga, de ce esti asa de imbufnat? Uite o indispui si pe biata Hope! isi mustra Victoria fiul. Ar trebui sa te bucuri ca ai langa tine asemenea minunatie de femeie!

La naiba! Asa de evidenta e starea mea? Privirea mamei deja imi da de inteles ca incepe sa intre la banuieli. Gandeste Chris, fa ceva si convingea-o ca esti in al noualea cer de bucurie. Haide, doar pacalesti atatea femei de ce iti e greu cu propria mama? Poate pentru ca ma cunoaste de cand eram de marimea unui pitic de gradina?! 

Barbatul apuca grabit mana lui Hope pe sub masuta din foisorul in care stateau si isi impleticii degetele cu ale ei. Se apleca putin si ridica pumnul format de mainile lor la nivelul gurii sale. Depuse o sarutare fina si delicata pe pielea imparfumata a femeii apoi zambi catre mama lui.

-Ma bucur, mama, doar ca ma gandeam la o afacere de la firma! minti acesta cu nerusinare.

Se pare ca reusise sa o pacaleasca pe mama lui; cel putin momentan! Victoria isi simtii telefonul vibrand si raspunse. Dupa discutia ce o avu cu apelantul starea ei de bine se schimba radical ceea ce-l ingrijora pe Christopher,dar si pe Hope, care o agrea pe Victoria foarte mult. Doamna Maddox ramase tacuta o vreme privind pur si simplu la mainile celor doi cum stateau inca lipite una de alta. Sesizase privirea curioasa din ochii fiului ei, dar alese sa plece in casa scuzandu-se. Hope se ridica si dori sa mearga dupa ea, dar vocea logodnicului ei o opri.

-Las-o! Daca a ales sa nu-mi spuna mie nimic inseamna ca are nevoie de putin timp singura! 

E la fel de curios ca si mine pentru starea mamei lui, dar alege sa o lase singura si se bazeaza pe faptul ca ii va spune din proprie initiativa ce s-a intamplat. Desi incearca sa para calm, ii pot simti palma cum incepe sa transpire si de asemenea starea de neliniste ce o trasmite acum prin toti porii. Poate ca incerci sa te prefaci domnule Maddox, dar eu nu sunt atat de proasta incat sa nu vad ca de fapt esti foarte ingrijorat. In plus, de cand a plecat Victoria de la masa, strangerea ta ferma si deloc brutala asupra mainii mele s-a transformat intr-una mult mai puternica.

Hope era mult prea buna la a citi emotiile oamenilor de pe chipul lor ca sa se lase pacalita de el. Isi duse si mana cea libera peste cea a barbatului, care era impletita cu a ei, si il mangaie incet.

-Sunt sigura ca nu-i nimic grav! Linisteste-te!

Ce?! Cum de stia ca sunt ingrijorat? Si de unde atat de multa preocupare fata de mine? Fata asta chiar nu poate sa se poarte urat cu nimeni? Trebuie sa fie mereu amabila si draguta si sa accepte tot ce i se cere? Hm... ia sa vedem cat de supusa esti domnisoara Williams...

 Mana libera a lui Chris se apropie de chipul lui Hope si ii departa cu grija o suvita din parul blond, ducand-o dupa ureche. Palma lui poposi pe obrazul fin si delicat al femeii. Se uita patrunzator in albastrul senin din ochii ei. Respiratia lui Hope se accelera putin atunci cand il vazu pe barbatul frumos din fata ei apropiindu-se de ea tot mai mult. Fara sa vrea ochii ei albastrii alunecara catre buzele umede ce se apropiau. Christopher inainta pana ce buzele sale le atinsera pe cele ale lui Hope. Era dulce si delicata, incat se intreba daca ea mai primise si alt sarut in afara de acesta. O musca de buza superioara facandu-si astfel loc in gura ei. Explora curios fiecare coltisor al gurii ei pana ce-i intalni limba, provocand-o la un duel. Asa cum se astepta el castiga si adanci si mai mult sarutul. Se departa doar cand nevoia de aer era indispensabila. Isi opri un hohot de ras cand observa ca Hope avea ochii inchisi. Zambi mandru la vederea buzelor ei trandafirii si umflate. Nu stia ce, dar fusese ceva in sarutul acesta care-i placuse si lui. Ceva ce nu mai intalnise pana acum. Ceva ce-l facuse sa-si lipeasca din nou buzele de cele ale femeii.  

Cine vrea dedicatie imi poate spune intr-un mesaj sau la comentarii... ^^.