Their UnderWorld

The Damned's Reckoning - Apusul dimineții.

     Fiecare picătură se izbea de gemulețul celulei, ce lăsa puțină priveliște la ce e afară. O baracă, câteva urme de bocanci în noroi pe o cărare rareori străbătută de gărzi. În celula de închisoare se aflau doi bărbați, aflați pe paturi supraetajate, ambii uitând-se în gol, la tavan. Soarele apuse acum câteva ore, dar niciunul dintre ei nu reușise să adoarmă. Cel de pe patul de jos se ridicase, ducându-se la veceul celulei. Amândoi se obișnuiseră de mult cu lipsa de intimitate.

     - Nici tu nu poți dormi? întrebă bărbatul de pe patul de-asupra.

     - Tu poți dormi în condițiile astea? îi răspunse celălalt, închizându-se la șliț.

     - Poate dacă nu te-ai mai duce la baie din cinci în cinci minute nu am dormi asfixiați.

     - Sau dacă ai face tu un duș.

     - Cu apa de la veceu sau cum?

     - Alex, Dan! șopti o voce din celula alăturată.

     Alex era bărbatul din patul superior, ușor mai înalt ca Dan și mai bine făcut. Amândoi s-au apropiat, sprijinindu-se de gratiile celulei pentru a vedea în hol. În stânga lor, alți doi bărbați făcura la fel. Unul dintre ei era cu ușurință doi metri înălțime, umplut de tatuaje din cap până în picioare. Iși avea tatuat propiul nume, "Frank" pe antebraț, cu o mulțime de forme fără noimă pe lângă. Cel mai distinct tatuaj al său era un cap de mistreț pe piept, pe care îl arăta cu mândrie de fiecare dată când discuția ajungea la tatuaje.

     - Tatăl nostru care ești în ceruri—

     - Roagă-te în gând dobitocule! strigă colegul lui Frank la preotul din celula din dreapta lui Alex și Dan.

     Celălalt bărbat părea un pitic de grădina pe lângă Frank, deși toți erau tunși cărunt, culoarea blondă a părului său era evidentă, chiar și în lumina pâlpâitoare a becului muribund de pe holul lung de celule. Majoritatea deținuților nu dormeau, așa că nu își făceau griji că vor deranja, nu că le-ar păsa.

     - Nimeni nu poate dormi, huh?

     - Eu vara nu dorm, nu am somn—

     - Cautăți vocea în tomberon, Connect-R! strigă unul dintre deținuți, de partea opusă a holului, având celula față în față cu cea a lui Frank și "Connect-R", în timp ce se maimuțărea lipit de gratii.

     - Vrei să achiți a doua rată de dinți și nu știi cum? Taci naibii, nu vorbea nimeni cu tine, se răstise Alex, în timp ce Dan se uita atent stânga-dreapta după gărzi.

     - Uu, peștișorul are dinți!

      În fiecare săptămână, existau din ce în ce mai puține patrule de gărzi care cotrobăiau holurile. Nu de gărzi trebuia Dan să își facă griji, ci de ce îi forțase dintr-o închisoare adevărată în ghena asta.

     - Au trecut două luni de când suntem aici, ținuți ca niște animale în cuști, se încruntă Frank. M-am săturat să mă plimb în șase metri pătrați.

     - Cred că toți ne simțim așa, având în vedere că nu am văzut pe nimeni să mai doarmă mai mult de câteva ore pe noapte.

     - Ce n-aș da să pot trage o țigare în piept. Leon, sigur nu ai reușit să strecori niște foițe și tutun cu tine și defapt le ții ascunse? Mă jur că fac orice pentru o țigară.

     - Trebuie să te dezamăgesc, am fost percheziționat din cap până în picioare, scuturat de toate.

     - Ce n-aș da să am un pat dublu și o femeie.