Să furi de la zei

De vorbă cu Adaminis

- Nu știu . Hmm ... Păi dacă e o mină de aur înseamnă că peste tot sunt bucăți strălucitoare de aur , pereți întregi încrustați cu aur . Lucrători au ceva instrumente cu care scot aurul din pereți și la finalul zilei compară ce au scos azi cu cât au scos ieri .

     Zeița o asculta cu atenție și într-un fel o făcea să creadă că poate așa erau de fapt minele de aur și că ea nu fusese la locul corect . Azuri continuă să-i povestească de felul cum erau îmbrăcați lucrătorii și ce folosesc în subteran pentru a avea lumină . Vorbi până când ajunseră la ușa de la camera lui Adaminis .

- Haide ! Pot să o fac ! Intru , îl întreb de piatră și pe urmă plec . Se îmbărbătă Azuri privind plăcuța cu numele zeului . Am făcut lucruri mult mai periculoase decât să vorbesc cu zeul care a terorizat un întreg regat pentru secole .

- Wow , nici la încurajări nu te pricepi . Hai că-ți spun eu ...

- Nu ! Nu pot să o fac , Nefteea . Îmi pare rău dar chiar nu pot să o fac . Azuri își lasă umerii în jos descurajată.

- Cea mai bună încurajare e aceea de a te pune în fața faptului împlinit. Nefteea își întinde mâna spre perete .

- Ce ? Nu ! Vreau să plec !

- Prea târziu . Nefteea își lipi palma de perete iar acesta se deschise ca o cortină . Mult noroc , te aștept aici .

     Nefteea o prinde pe Azuri de umeri și o împinge cu grijă înăuntru . Azuri îi aruncă o privire de "vei plăti pentru asta " și pe urmă zeița îi făcu cu mâna în timp ce peretele se închidea .

     Azuri pufni enervată pe nas și pe urmă privi camera cu o curiozitate reținută. Camera era mai mult o sală după părerea Azurei. Nu era nicio masă sau scaun sau pat sau orice altceva ar trebui să aibă o cameră. Sala cu pereții albi era complet goală sau ... poate că nu complet goală.

    În mijlocul camerei se afla un șevalet și o pânză complet albă. Câteva pensule erau așezate pe un suport și câteva culori lângă ele . Azurei i se părea că acea pânză arăta oribil , albul începea să o dezguste fără un motiv anume .

- Dacă Nefteea ma închis în camera greșită jur că o să-mi înfig degetele în coama ei roșcată. Murmură fata învârtindu-se prin cameră.

     Cu cât stătea mai mult în cameră cu atât mai mult se simțea de parcă nu avea ce căuta acolo . Totuși ceva o oprea din a striga la Nefteea că Adaminis nu e în cameră. Era camera lui Adaminis , zeul ce putea creea tot felul de minunății și lucruri nemaivăzute. 

- Trebuie să fie ceva pe aici . Azuri privi șevaletul gol molfăindu-și buza de jos . De ce ar avea nevoie Adaminis de o pensulă pentru a creea un tablou ?

     Fata luă o pensulă și o analiză dar nu găsi nimic suspect la ea . Totul părea atât de normal încât ceva sigur era anormal . Azuri trecu pensula printr-un strop de culoare și privi șevaletul dar strâmbă din nas . Nu avea deloc talent la desen și nu avea nicio idee ce făcea dar se apropie de un perete și când așeză vârful pensulei pe perete acesta se mișcă .

- Ce na...

       Azuri lasă pensula din mână să cadă pe podea și prinde pânza ce se afla pe perete încruntându-se . Când trase de ea pânza căzu peste ea acoperind-o în întregime . După ce se luptă în jur de două minute să iasă de sub pânza încâlcită privi tabloul de pe perete .

- Doar atât? Azuri își îndepărtă brațele nemulțumită. Ai pus o pânză pe ditamai peretele doar pentru a ascunde un tablou ?

     Azuri își trecu o palmă peste față și pe urmă analiză tabloul . Rama părea a fi din aur dar Azuri nu-și putea da seama sigur dacă era făcută în întregime din aur sau dacă era doar poleită . O femeie cu părul negru și lung , îmbrăcată cu o rochie verde smarald , zâmbea și privea fix spre Azuri .