Daddy's girl /Min Yoongi -vol 3

13

In momentul ăla n-am mai gândit. Nu mi-a păsat că o să mă întrec printre mașini, in trafic, cu viitorul meu soț până la apartamentul nostru. Nu m-a interesant că băieții sunt inca afara și așteaptă să vadă ce se întâmplă de Yoongi mi-a șoptit ceva la ureche și după s-a grăbit să ajungă la mașina lui, in timp ce eu deja îmi pusesem o mana pe volan și una pe schimbătorul de viteze,iar ochii mei se întunecasera și priveau numai la drum. Ochii și mintea mea deja vedeau traseul, pe unde o iau, cât de rapida trebuie sa fiu, străduțe,curbe, aveam totul în minte, întipărit ca o hartă de hârtie.
Când am plecat de pe loc am lăsat o mare de fum in spatele meu, un scârțâit puternic de roti pe asfalt și privirile băieților uimite și confuze. Eram toată un rânjet de bucurie și succes. Simțeam adrenalina cum îmi curge prin vene, cum îmi încălzește corpul exagerat de mult. Schimbam treptele de viteza mecanic,parca corpul meu știind ce trebuie să facă și mintea fiind atenta la drum și la Yoongi, care era in spatele meu, dar îmi era greu să-l văd în totalitate din cauza privirii mele concentrate pe drum. Am accelerat și mai mult, intorcand volanul spre dreapta și luand-o pe o străduță,o cale mai rapida de a ajunge la apartamentul nostru. Nu voiam s-o iau prin oraș, prin centrul orașului, și să-mi fac probleme cu politia sau alta nenorocire. Rânjetul meu a dispărut ca prin minune când în spatele meu se afla Yoongi, gata să mă depășească, gest ce m-a făcut să accelerez și mai mult și in spate sa las iar mult fum. Nu are cum sa mă ajungă. Cursele sunt  făcute pentru mine, e ca și cum din viteza îmi încarc bateriile, ca și cum cursele mă fac mai puternică, mai agila, mai neînfricată și n-o să-l las pe Yoongi să îmi ia gândirea asta dacă reușește să mă depășească. Ceea ce nu este posibil, pentru că îl văd cu mult mai departe de mine, iar eu deja trag de volan ca să mă bag in parcare. Inima mi-a stat in loc când mașina aproape că se lovise de bordura ușor înaltă a parcării. Am gâfâit ca o nebuna, gandindu-ma că aș fi putut face mașina praf. Când am ieșit, picioarele îmi tremurau, degetele mâinilor mele erau reci și respirația mea sacadata. Mă hrăneam din așa ceva. Yoongi a dat din cap când a parcat mașina și a ieșit din ea.
"Ești nebună." și el a văzut cum am intrat in parcare. Schițasem un mic zâmbet pe buze, ceea ce l-a făcut să înțeleagă că nu trebuie sa se mai pună vreodată cu mine, sau sa mă provoace. In minte mi-au venit mici frânturi de aseară, și știam că acum este liniștea dinaintea furtunii. Yoongi este calm, liniștit, numai spune nimic, până se întoarce spre mine și mă așteaptă să fiu în aceeași linie cu el.
"Astăzi eu gătesc." dau din cap fără să ii spun ceva și îl apuc de mana, poate așa n-o să mai aibă chef sa mă tragă la răspundere. Este aproape șapte seara,iar eu am lipsit cam toată ziua. Știam ce gândește. Ori se gândea că am stat toată ziua s-o pândesc pe Yura și să mă răzbun pe ea, ori ca am stat toată ziua cu Dean, iar aici intervine gelozia.

Nu spune niciunul din noi nimic când intrăm în apartament. Eu aprind luminile,iar el merge sa se spele pe mâini și să-și pună șorțul de gătit în jurul gâtului.
N/T:Yoon.. vorbește cu mine, spun plat și încrezătoare în mine,chiar daca nu știu dacă asta îmi doresc sau nu. El nu se uita la mine și scoate ce are nevoie din frigider ca să facă cina. In general l-aș fi privit și admirat că el pregătește cina, mi s-ar fi părut incitant și după l-aș fi lăsat să facă ce vrea cu mine, dar acum....acum mă ia groaza când îl văd și mii de fiori reci pe șirea spinării,care mă duc cu gândul la un mic atac de panica.
"Vorbesc cu tine. Unde ai fost azi?"
N/T:La lucru...
"Unde ai fost toată ziua?" întreabă el din nou, corectandu-se ironic, ca și cum eu n-aș fi înțeles întrebarea lui din prima. Înghit in sec și înainte să îi răspund, mă întreabă:
"Cu Dean? Ai stat cu el toată ziua?" acum mă gândesc dacă nu el a pus cipul de urmărire sub mașina mea. N-ar face așa ceva. Mă împing singura de la spate sa cred că nu el a pus cipul. Vreau sa fiu sinceră cu el.
N/T:Da. Dar nu am stat degeaba cu el. L-am ajutat.
Yoongi lasă cuțitul din mână și privește puiul din tigaie cum se frige. Așa o să mă frig și eu în curând și o pot simți.
"Cu ce l-ai ajutat?"
N/T: Cu o misiune. M-a rugat să îl ajut și nu aveam cum sa refuz, spun în apărarea mea, iar el se întoarce spre mine și se sprijină de blatul mobilei.
"Ce misiune?" aveam impresia că mă manipula cu acest interogatoriu sec, rece,cu privirea lui calmă și tonul neobișnuit de liniștit. I-am povestit toată misiunea, exceptând momentul in care am fost lovită și am cazut la pământ.
"Și mie nu aveai de gând să-mi spui? Înainte să pleci cu el în misiune?" întreabă el puțin mai apăsat și acum știu că s-a enervat, sau că începe să se enerveze. Oftez și mă apropii puțin de el.
N/T:I-am promis că nu spun nimănui. Am banii în mașina, in caz că nu înghiți ce îți zic eu aici.
"Te cred. Dar nu trebuia să îmi ascunzi misiunea asta, indiferent că ai promis că nu zici." oftez din nou și mă pun la masa. Încep să cred că el a pus acel cip sub mașina mea,iar asta mă enervează la culme.
N/T:De parca n-ai fi știut, spun în șoaptă și îmi las capul în palma.
"Poftim?" mă uit la el fără pic de emoție în privire, iar el pare confuz de ce am spus.
N/T:Tu mi-ai pus cipul sub mașina? Mă urmărești cumva?
"Ce cip? Sub mașina ta? Te-a urmărit cineva?" panica din ochii lui mă face să regret că i-am spus și să-mi închid ochii pentru câteva secunde. El vine repede spre mine și se lasă pe vine, luandu-mi mâinile în ale sale.
N/T:Da..cineva mi-a pus un cip sub mașina. Dean l-a găsit când l-am rugat sa o verifice. Făcea mereu un zgomot ciudat și credeam că are mașina ceva. Nu știu cine ar putea fi. Dar știu un lucru..
"Știe unde stam." încheie el fraza mea, iar eu dau din cap și îl strâng de mâini. Se ridică și mă sărută pe frunte. Oftează și își pune mâinile în șolduri, ca și cum s-ar gândi la ceva, sau la cineva.
N/T:Știi cine ar putea fi?
"Nu..nu cred. Sau...poate e același tip care l-a tot drogat pe Hobi."
N/T:S-ar putea. Dar cine sa fie? Eu n-am făcut nimic greșit.
"Nu tu. Dar noi doi, împreună cu restul, da. Cineva vrea sa se răzbune pe noi." fac ochii mari de uimire și frica. Numai vreau răzbunare, numai vreau lupte, împușcături, răpiri,și alte prostii. Vreau să mă căsătoresc, să mă mut într-un loc mai mare cu Yoongi și să ne facem o familie!
N/T: Mai este ceva. Am tot dat de un tip dubios pe unde mergeam. La mall, la târgul de mașini, la magazin. Și nu cred că este vreo coincidenta. Am văzut cum mă privea.
"Cum arată? Iubito, spune-mi cum arată! De ce nu ai zis până acum?" se pune cu scaunul in fata mea, genunchii noștri atingandu-se. El nu pare să observe aceasta atingere din cauza panicii și a nervilor din privirea lui, din corpul său. Îi tremurau degetele.
N/T: Par brunet, puțin lung, mustață, foarte puțin par facial, ochi negri, avea o privire rece, serioasă. Era îmbrăcat în costum și cred că are in jur de 1.77 înălțime..
Yoongi numai spune nimic și se ridică.
"Ce mașina?"
N/T: Ssangyong negru, dar nu cred că era a lui. Avea altă mașină de fiecare dată când îl vedeam. Și mereu se urca in spate, nu la volan, nu în dreapta.
"Ce mașini ai mai văzut?"
N/T:KIA roșu, Hyundai albastru, și toate aveau un J la numerele de înmatriculare.
"Cum ar fi?"
N/T: JFY, JCA, și....JHK
"Știi cum îl cheamă?"
N/T:Nu....nu știu.
"Una din combinația asta de litere e numele lui. Inițialele lui. O sa incerc sa aflu cine e. Apropo,de ce erai la studio?" se încruntă și pune puiul in farfurii.
N/T: Ca să-i spun și lui Hobi. Poate el găsește ceva. Nu spune nimic inca băieților până nu aflam cine este. Nu ii stresa și mai mult..
Am mințit că nu îi știu numele. Nu vreau să îl găsească și să meargă după el, să-l amenințe și poate să-i facă rău. Nu știm nimic despre tipul ăsta, nu știm de ce, pe cine vrea sa se răzbune, daca el este cel care ne vrea raul,sau este un pion care ne induce in eroare. Mă doare capul, am nevoie de atingere lui Yoongi, și ca prin minune,parcă îmi citește gândurile și se apropie de mine. Își lipsește buzele moi de ele mele, sarutandu-ma lung și apăsat. Își zdrobește buzele de ele mele, îmi domina gura in cel mai frumos mod posibil. Îmi mușcă buza și plasează un mic pupic peste aceasta înainte să mi le devoreze din nou. Limba lui s-a contopit in a mea in cel mai divin mod posibil și deja simțeam cum mă topeau pe scaun, iar el era gata să mă adune de pe jos. Îl iubeam. Să fiu al naiba, dar îl iubesc așa mult, încât mi-aș da viața pentru el. La propriu. Simt răceala aerului din jurul nostru când buzele lui numai formează un scut dulce și moale peste ale mele. Îmi ling buzele și îi privesc speranța din ochi.
"O s-o ducem la bun sfârșit. Nu las pe nimeni sa îți facă rău. Promit." îmi mângâie obrazul și mă mai sărută odată, de data asta repede, și se pune la masa.
După cină, Yoongi se duce la baie, pentru a face dus, iar eu strâng tot de pe masa. Mâine dimineața am de gând să mă duc la San, vreau sa vad alte motoare. Îmi este dor sa concurez și vreau unul și mai puternic decât cel de data trecuta. Mă duc în camera, unde incep să mă dezbrac și mă așez la marginea patului, cu picioarele ușor întredeschise. Yoongi intra in camera doar cu un prosop în jurul lui, iar ochii încep să îi sclipească.