Daddy's girl /Min Yoongi -vol 3

5

Autor P.O.V.

In urmatoarea dimineata nu aveai chef de nimic. Te simteai mult prea obosita ca sa faci ceva ,iar Yoongi se pare ca se simtea la fel ca tine. Afara era putin soare, il puteai vedea prin draperii, insa nu te incalzea cu nimic. Dupa cateva minute in care ai mai stat cu ochii deschisi, te-ai ridicat si deschis geamul. Exact cum ai crezut...batea vantul chiar daca era si soarele prezent pe cer. Ai oftat fara un motiv anume, mainile tale ajungand pe solduri. Il priveai pe Yoongi. Sa il trezesti...sa nu-l trezesti? Pana la urma l-ai trezit.
N/T:Yoon...te trezesti?
"Nu."
N/T:Si cu firma ce faci azi?
"Se ocupa altii.",normal ca se ocupau angajatii lui, doar el era seful. Macar numai trebuia sa faci micul dejun pentru doi si intr-un interval scurt de timp. Puteai sa mananci la agentia de modeling, oricum gandul iti ramasese la toata masa aia plina cu tot felul de chestii.
De cafea tot aveai nevoie,si nu aveai niciun chef sa faci. Oare Eun-Jeong ar fi acceptat sa bei cafeaua cu ea? Nu stiai daca are timp si chef de tine de la 8:00 dimineata. Acum fiind 7:30, te-ai pus sa iti cauti haine potrivite pentru vremea de afara, sa aduni resturile de aseara, sa ii dai un pupic iubitului tau si sa faci si un dus rapid.

La 8 fix erai in fata usii vecinei tale, batand de cateva ori incet ca sa nu deranjezi ceilalti vecini. Din cate ai vazut, erau foarte multi morocanosi dimineata si pe holul blocului pana si respiratul se auzea extrem de tare. Eun-Jeong a deschis usa, afisandu-si un zambet larg.
"Buna dimineata! Intra!", ai ascultat-o si ai intrat. Nu te-ai mai descalat si asta te facea sa te simti prost. Tu voiai sa faci asta, insa Eun-Jeong te tot tragea de brat ca sa n-o faci. Bucataria este goala. Baietii dorm? A ramas doar ea acasa?
N/T: Esti numai tu acasa?
"Oh, nu, cei doi dorm, sotul meu pleaca la munca la 6 dimineata.", "Yoongi ar innebuni daca ar fi nevoit sa se trezeasca la 6.", gandul asta te facuse sa zambesti.
"Iar eu plec dupa ce baietii pleaca."
N/T: Asa de tarziu?, doar era 8 si cateva minute.
"Da, vinerea mereu pleaca mai tarziu. Stai jos. Iti fac o cafea?"
N/T:Da, te rog., a ras din cauza tonului tau disperat, punandu-se imediat pe facut cafeaua.

N/T P.O.V.

Deja s-a facut 8:30. Timpul alaturi de Eun-Jeong trece asa repede. Nu-mi venea sa plec de la ea. M-a facut sa rad in ultima jumatate de ora, incat stomacul si gatul ma dureau, si cred ca si pe ea la fel. Cei doi baieti ai ei s-au trezit, afisandu-se in bucatarie gata imbracati. Cel mare s-a uitat la mine, pe cat cel mic a trecut nepasator ca sa-si ia sucul din frigider.
N/T: Buna.
"Ai voie sa vorbesti cu mine?",daca nu era acest baiat copilul lui Eun-Jeong, l-as fi pocnit. Numai aveam de gand nimanui sa-i permit sa fie arogant cu mine daca eu nu sunt asa, dar acum nu puteam sa ma iau de el, asa ca am zambit stanjenita.
"Hei! Nu-i vorbi asa! E mai mare decat tine.", Eun-Jeong s-a bagat pentru mine, dar nu trebuia.
N/T:De ce nu as avea voie sa vorbesc cu tine?
"Nu stiu, poate din cauza sotului tau.", macar e bine ca stie de Yoongi ca fiind sotul meu. Ma bucuram nespus cand oamenii din jurul meu ma catalogau drept "sotia lui", sau invers.
N/T:Sotul meu nu imi interzice cu cine sa vorbesc, plus ca eu nu ma uit la baieti mai mici decat mine., nu aveam de gand sa ma iau in gura cu el. Eun-Jeong mi-a zambit cand baiatul a tacut si s-a pus la masa, fiind putin rusinat.
I-am multumit lui Eun-Jeong pentru cafea, apoi am plecat.

Ma astepta masina. Masina mea. Sincer...m-am trezit doar pentru a conduce o ora si ceva pana la agentie. Voiam s-o conduc cat mai mult posibil. Telefonul meu a inceput sa bazaie si am crezut ca este Yoongi, dar numele de pe ecran m-a facut sa-mi maresc ochii si sa oftez.

-San? Ai nevoie de ceva?
-Da. Am nevoie sa ma iei cu masina.
-Pe bune? Dintre toti oamenii tai fix pe mine m-ai sunat?
-Si tu esti unul dintre oamenii mei.
-Da, sigur. Unde esti?
-La Starbucks. Te astept.

Am inchis. Daca el crede ca imi poate da ordine cum le da sclavilor lui se inseala. Am pornit masina, incepand sa conduc pana la Starbucks. Aveam noroc ca unul din fotografi imi scrisese sa vin cu 20 de minute mai tarziu, altfel il injuram pe San si ma duceam linistita in treaba mea.
Cu baietii n-am mai vorbit de ceva timp si le duceam lipsa; poate dupa munca o sa trec pe la ei. San statea pe trotuar, asteptandu-ma. Se pare ca nu stie cum arata masina mea, asa ca l-am claxonat. Am ras cand s-a speriat de claxonul meu. Cea mai faina chestie pe care masina asta o are. Zicea ceva,dar n-am inteles, avand si geamurile inchise.