Au mai rămas doar câteva luni până ce va păși pe cel mare parinoar al lumii, devenind cea mai tânără patinatoare care va câștiga jocurile olimpice. Ea, este cea care a doborât toate recordurile și a frânt orice urmă de speranță din sufletele rivalil...
Cu două zile în urmă am fost externată... asta, după ce m-am ales cu o comoție celebrală, comă de 14 zile și o cicatrice de mărimea unei palme ce stă în dosul capului meu.
Să nu uităm de cariera mea distrusă și imaginea mea în presă. Cel mai dureros lucru a fost însă, momentul când mama a intrat în salonul în care eram internată și a început să plângă, nu o văzusem niciodată atât de tristă...iar asta fusese doar din cauza mea.
Mă ridic din pat și mă duc direct spre baie să fac un duș. Astăzi trebuie să merg la patinoar pentru a-mi anula contractul de parteneriat, urmează apoi sponsori cu care trebuie să fac același lucru, și la final mă voi înâlni pentru ultima dată cu fosta mea echipă, antrenoarea, coregraful, nutriționistul, stilistul, instructorul de sărituri, antrenorul de fitness și impresarul meu. Împreună am fost ca o familie care a trecut prin multe, ei au fost cei care au stat mereu în tribune pentru a fi lângă mine, au muncit cot-la-cot pentru a mă ridica și a mă menține perfectă din toate punctele de vedere, le voi fi etern recunoscătoare pentru asta.
Urc în duș și simt cum picăturile de apă fierbinți se revarsă pe pielea mea, relaxându-mi mușchi, în timp ce îmi aplic gelul de duș, îmi ating din greșeală cicatricea și simt cum un fior mă străbate. Ies din duș și aleg să mă îmbrac super lejer.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Cobor scările și mă întâlnesc cu tata care mă va duce la patinuar, ochii i se luminează când mă vede și mă îmbrățișează strâns.
–Oh, s-a întâmplat ceva ? Îl întreb în timp ce încă este cu brațele în jurul meu.
–Nu, draga mea, doar că nu-mi pot imagina prin ce durere treci acum și am simțit că ai nevoie de asta.
Îi adresez un zâmbet cald, aș minți dacă i-aș spune că se înșeală. Îmi iau geanta și pornim spre mașină.
Drumul a fost unul liniștit, e destul de devreme iar traficul încă nu a avut timp să se formeze pe străzile din Montreal.
Tata mă lasă la patinuar și pleacă, când mă uit mai mult la clădirea din fața mea simt cum nostalgia mă lovește. E prima dată când vin aici după accident și nu mă așteptam că-mi va fi atât de greu să intru. Îmi fac curaj și pășesc înăuntru.
La ora asta doar patinatorii profesioniști sunt aici. Câteva persoane mă observă și privirile lor îmi fac stomacul să se întoarcă pe dos. Nu mi-a placut niciodată să fiu privită cu milă.
Inspir adânc și intru în sala patinoarului unde știu că o s-o găsesc pe antrenoarea mea.
Stătea lângă bară și vorbea cu Dasha Ferdova - o rusoaică, îi antrenează pe ticălosul de Alehandro Warner și târfulița lui -Ashley Cooper. De fiecare dată când îi văd mi se urcă sângele în cap. Spre deosebire de Ashley, Alehandro nu s-a luat niciodată de mine dar tot rămâne un misogin care joacă fetele pe degete pentru că e bogat și popular în oraș. Iar Ashley e o mică pițipoancă căreia îi place să-și bage coada peste tot și încearcă din răsputeri să ajungă în patul domnului Carter.
Mă îndrept spre ele și când mă vede, Kate mă ia într-o îmbrățișare strânsă. Nu e prima dată când ne vedem după accident și știe deja că am decis să abandonez, a încercat să mă convingă să rămân, dar eu nu mi-am schimbat alegerea. Dasha îmi adresează și ea un zâmbet cald.
–Totuși ai venit să-ți anulezi contractele ? Mă întreabă antrenoarea mea cu dezamăgire în ochi.
– Kate, ști deja că nu mă vei face să mă răzgândesc.
– Mă duc să anunț echipa că ai venit...
Se îndepărtează și rămân doar eu cu Dasha.
– Păcat că irosești așa talent...
– Păcat că altă alegere n-am...
– De ce nu ? Continuă să patinezi. Patinatori cad, apoi se ridică , cad din nou, se ridică din nou... Nu contează dacă abandonezi patinajul, așa e peste tot în viață.
– Nu peste tot în viată poți să te alegi cu o comoție celebrală, spun cu o urmă de sarcasm în voce.
– Atunci care ar mai fi distracția publicului, îmi replică aceasta cu un pic de umor. Ți-am urmărit progresul de când erai mică, Vivienne. De ce să renunți la atâția ani de muncă ? Poate că ai pierdut un sezon dar vei avea timp să te antrenezi pănă la următorul, mai aveai doar puțin până să ajungi la Jocurile Olimpice, nimic nu te oprește să revi pe drum.
– E mult mai complicat de atât Dasha...
Mă îndepărtez de ea și mă duc so caut pe Kate, nu mai rezist să stau mult aici. Ies din sala patinoarului și o văd vorbind cu fosta mea coregrafă.
– Salut puștoaico, stabileam cu Kate când ar fi bine să ne întâlnim cu restu echipei.
–Super, eu cred că mă duc să mă văd cu managerul patinoarului, unde o să vă găsesc ?
– Ne vedem la cafenea, ok?
Dau afirmativ din cap și mă duc spre biroul managerului. Bat la ușă și vocea domnului Fritz rasună, spunându-mi că pot intra.
Când mă vede își dă jos ochelari și se ridică în picioare.
–Vivienne, văd că te-ai recuperat, spune acesta fericit, te rog ia loc. Ce te aduce la mine ?
– Aș vrea să închei contractul de parteneriat cu echipa patinoarului, din moment ce cariera mea ca patinatoare s-a terminat.
– Cum adică terminat...? Întreabă acesta pierdut.
– După accidentul meu, am decis să abandonez patinajul spun cu regret în voce.
– Dar, domnișoară Astor te avem aici de mică, sunteți sigură că vreți asta ?
– M-am decis deja.
– Vă voi acorda o săptămână în plus pentru a vă revizui decizia, dacă răspunsul vostru este încă negativ, atunci încheiem contractul...
Când dau să mă ridic de la masă ca să dau mână cu el aud cum cineva țipă, o fată. Eu cu domnul Fritz ieșim în grabă din birou și îl văd pe Alehandro cum o ține în brațe pe Ashley care plânge de durere. Una din lame ia intrat în propriul picior, picăturile de sânge de pe podea mă fac să-mi amintesc de accidentul meu și îmi feresc cât de repede pot privirea și alerg la baie să iau niște apă. O beau în fugă, când termin îmi văd reflexia în oglindă, închid ochii și respir adânc, e în regulă știu sigur că nu voi mai avea de a face cu astfel de lucruri de acum înainte.
Mă duc înapoi în hol unde o văd pe Kate îngrijorată, învârtindu-se dintr-o parte în alta.
–Ești bine ?
– Ashley e la spital și asta înseamnă că Alehandro nu va putea participa la regionale, iar lucrul ăsta îi va afecta mult cariera.
– De ce îți pasă atât de mult, nu tu îi antrenezi.
– Îmi pasă pentru că pierdem din ce în ce mai mulți patinatori, întâi pe tine după pe ea... Când o să găsesc o nouă patinatoare pentru Alehandro ?!
–Hai mai bine să amânăm întâlnirea de azi cu echiapa, ok ? Trebuie să te liniștești totul va fi bine Katie.
O îmbrățișez și o las în urmă. Decid că e momentul să plec, e abia începutul zilei și simt că nu mai pot. Mă voi întâlnii cu sponsorii și dupâ aceea voi merge acasă și-mi voi pune aceeași întrebare cu care m-am trezit în fiecare zi după ce-am ieșit din comă "Ce fac eu mai departe cu viața mea ? "
