"Pășesc încet pe marginea podului.
Oare să o fac? Să pun capăt suferinței?
Sunt sigură că nimeni nu o să îmi ducă lipsa.
Recunosc, o să îmi fie dor de mama, de tata și de prietenii mei care par adevărați, dar nu sunt.
O lacrimă se ivi în colțul ochiului.
"Haide Violet! Fii tare!"
"Îmi pare rău mamă.
Îmi pare rău tată.
Îmi pare rău că nu am fost ceea ce ați vrut voi să fiu, că m-am prefăcut fericită când de fapt nu eram, îmi pare rău că nu am ascultat de voi, îmi pare rău de atâtea lucruri.
Sper să nu mă uitați. Vă iubesc."
-Violet
Mă apropii și mai mult de marginea podului și îmi las corpul să cadă. Poate că meritam ceva mai bun. Poate.."
n/a: îmi pare sincer rău, aș fi scris multe capitole și probabil mai lungi, poate dacă aveam inspirație.
în fine, mulțumesc pentru toate voturile și comentariile. sunteți geniali, ly all ♡
a da.
R.I.P Violet
