Domnişoara (editare)

''Nu s-a terminat''

-În Rusia, o bancă a fost jefuită, doi paznici omorâţi, iar în urma lor tot ceea ce a fost găsit a fost o mânuşă neagră. Autorităţiile precizează că ucigaşa este de sex feminin. Lorette Brown, Jessica McFail şi Zachary Willson încă sunt daţi în urmărire generală. Dacă îi vedeţi, sunaţi la numărul de telefon al poliţiei britanice!

Bărbatul a lăsat ziarul să cadă pe podea cu un simplu ,,Pleosc’’, apoi şi-a ridicat ochii azurii din podea. În faţa lui se contura portretul brunetei cu ţigareta între degetele sale de ceară.

-Zac, nu-ţi mai face atâtea probleme. Jucăm pe o miză mai mare chiar decât propria-ţi viaţă. Ce ai de pierdut? O viaţă ai, bucură-te de ea cât mai ai timp, că apoi se duce lafel de uşor cum a venit.  Vezi tu, a început aceasta în timp ce arăta spre mucul de ţigară din scrumieră, viaţa este, ei bine, ca o ţigară. Profiţi cât mai mult de ea, a zis aceasta apoi a mai tras un fum, până se termină. Şi cu acestea, Lorette a pus ţigara în scrumieră.

-Vezi tu, eşti prea încordat... S-a auzit vocea Jessicăi din partea opusă a camerei.

-Cred că ar fi mai bine să plecăm cât mai repede din Rusia, a rostit hotărât Zac cu accentul specific ruşilor.

-În Londra. Otilia ştie că venim. O să îi mai trimit o scrisoare.

 Lorette flutura în aer un mic plic alb.

-Abia aştept să îl revăd pe Edward încă odată. Sunt aşa nerăbdătoare... rostise Jessica în timp ce atingea cu degetul lama cuţitului, acum roşie.

                                               ***

Cofetăria Fallen din Londra era plină în dimineaţa aceea. Juliet, prea frumoasa Juliet era aşezată într-un colţ al barului mai abătută ca niciodată până atunci. Cine ar fi putut să îi facă aşa ceva ei? Unei Brown? Să o lase cu inima frântă fiincă, aşa cum crede el, iubeşte pe altcineva? Şi pe cine?! Fix  pe sora acesteia. Cum să iubeşti pe cineva aşa ca ea? Nici măcar nu a cunoscut-o bine. Nici măcar nu au vorbit... şi zice să o iubesşte? Asta-i o stupizenie! , îşi repeta Juliet de fiecare dată în minte. El era doar al ei. Urma ca copilul ei să îl strige tată, dar el a ales o criminală. O criminală pe care nici măcar nu o cunoaşte.

-Oh Doamne! A şoptit blondina sărind ca şi arsă de la masă şi fugind din cofetărie.

Nu o să se întâmple asta. Nu! Peste cadavrul meu!

 Lorret avea un plan bine întemiat, aici şi dorea să ajungă de la bun început. Doarea să îl prindă în capcană apoi să îl lase fără viaţă fiincă o ura pe ea, pe Juliet. Doarea să îi ia cel mai drag pe lume, pe el în acest caz.

                                               ***

 În Londra

-Jessica, Zac, ne apropiem din ce în ce mai mult de ceea ce ne-am propus. Pregătiţi?, rosteşte cu zâmbetul pe buze Lorret în timp ce îşi ia pistolul de pe masa metalică.

Vrând să iasă pe uşă Lorret dă nas în nas cu sora ei.

-Nu o să te las să faci asta! Eve mi-a zis, Otilia mi-a zis ce vrei să faci. Rosteşte cu frică în voce Juliet, cu un pistol negru aţintit asupra surori ei.

-Juliet, Juliet, ţi-a fugit Romeo? A zis zâmbind şiret bruneta.

-Lor, ştiu că mă urăşti, dar nu a fost vina mea! Nu eu am vrut să ţi se întâmple aia! Crima nu este o soluţie, eram o familie şi... şi acum numai suntem nimic.

-Jul, să ne înţelegem! O să fim chit. Unu la unu. Edward pentru Daniel, nimic mai mult, nimic mai puţin. Eu l-am pierdut şi tu o să îl pierzi. Pleacă, nu vreau să iasă urât. Acum te rog...

Un foc de armă s-a descărcat în trupul brunetei acum la pământ.

Jessica a acţionat cât de rapid a putut întorcându-se către sursă. Eve. Zac era la pământ şi acesta. Piciorul îi sângera.

-Eve lasă arma jos. A rostit plină de durere Juliet.

Alt foc de armă a inundat peiajul haotic, Jessica fiind de acestă dată cauza. Însă nu a tras în Eve, ci în bărbatul care se apropia către ele, Edward...

-Asta era dorinţa lui Lorret... acum, fiind finalizată sunteţi libere să vă descărcaţi focurile în mine. A rostit acesta lăsând ca pistolul să atingă pământul.

Blonda a alegrat spre Edward plângând în timp ce Eve suna ambulanţa.

Mii de sentimente erau transmise în aer. Jelozie, ură, tristeţe, durere, iubire... Lorette, Lorette nu îşi dăduse suflarea rostind cu minumul de puteri acumulate în tot corpul:

-Acum suntem chit... dar nu s-a terminat Jul, nu s-a terminat.

Ştiu că am tot zis că o să fie o parte 2, dar nu o să mai fie. Mi se pare mai bine aşa, nu eram în stare să o continui aşa că DOMINŞOARA se termină aici şi acum.

Vă mulţumesc că mi-aţi citit dezastrul literar. :)