Complicated

23

"Tae, nu pot, scuze dar chiar nu am energia necesară."

"De ce nu hyung, lasă-mă sa te ajut, știi dacă spui ce ai pe suflet te simnti mai bine și eu chiar vreau sa fii bine"

"Nu ai cum sa intalegi Tae, dacă îți povestesc mai mult îmi fac rău și nu vreau sa vorbesc despre el, nu azi" vorbi puțin mai dur ridicându-se in picioare și ieșind din cafenea cu Tae din urma fugind.

"Hyung, stai puțin eu chiar vreau sa știu, tu îmi ești bun prieten la fel și Namjoon, și ma simnt stupid ca nu știu ce sa întâmplat intre voi!"

Seokjin însă îl ignorase mergând mai departe. Taehyung era incapatinat, continua pana primește ce își dorea iar blondul știa, de asta nu vroia sa vorbească despre fostul sau iubit, de 3 ani nu a auzit nimic de el și de 3 ani sa chinuit sa îl uite pana Tae ia pronunțat numele. Nu era suparat pe el, era suparat pe sine, pentru ca nu a putut sa îl oprească din ziua aceea blestemata.

"Hyung te rog" satenul îl prinse de incheietura așa oprindul din mers, cel mare întorcându-se si lasand un oftat zgomotos pe buze.

"Nu ma lasi pana nu primeați ce vrei nui așa?" întreaba obosit Taehyung încuviințând rapid din cap.

Și-a închis ochii încercând sa se calmeze si ia zis satenului sa meargă la el, aici e mult prea multă lume si vroia liniste, iar Tae merge grăbit după el ușurat ca insfarsit va afla.

Când au ajuns la blond, Taehyung se repezi spre canapea așteptând cuminte sa vina si Seokjin.

"Voi începe de la început si te rog sa nu îmi pui multe intrebi okey?" întreaba după ce luase loc satenul dând rapid din cap. "Înainte vreau sa îți spun o intrebare, știi de unde majoritatea persoanelor au hybrizi?"

Taehyung își încruntă puțin sprâncenele încercând sa găsească un răspuns.

"Nu prea, adică îl au de când au fost mici nu-i așa, ori au fost luați din magazine?" spuse pe un ton nesigur provocându-i celui mare un pufnit pe nas.

"Tae nu exista magazine cu hybrizi" pufni din nou, satenul zâmbind vinovat. "Oricum ca sa incep așa majoritatea persoanelor au hybrizi inocenti mici, care de obicei sunt găsiți prin tufișuri abandonați, ori au avut un stăpân groaznic si au trebuit sa fuga, așa si la hybrizi pradatori însă la ei sunt diferiți, unii ii forțează la diferite chestii periculoase cum ar fi batali in cușca, vânătoare ori chiar sa ucidă pentru ei, ca sa facă bani desigur, însă nu toți sunt născuți, sunt si care au fost generați in laborator"

"Generați?"

"Da, adică făcuți in laborator, știi cum oamenii fac roboții si alte" satenul încuviința puțin din cap speriat însă nu spuse nimic așteptând continuarea. "Așa ca nustiu cum însă am aflat de un anumit hybrid care mia atras atenția, așa ca am vorbit cu Namjoon pe tema asta, vroiam sa ii dau o noua șansa la viața sa îl fac sa uite de momentele groaznice prin care acei oamenii malefici l-au pus sa facă"

"Jeongguk?"

"Da despre Jungkook, Hoseok mia spus cate ceva si eram foarte curios sa aflu despre el, așa ca mi-am luat inima in dinți si iam zis lui Namjoon ce vroiam sa fac, normal Jungkook era un hybrid prădător cea mai periculoasa din specia lui si costa o avere dar mie nu îmi păsa, vroiam doar sa îl văd departe din acel loc."

Seokjin se opri un moment amintirile ce erau încuiate de atâtia ani in mintea sa incepeau sa ii inunde creierul lasand un suspind trist.

"Am deschis subiectul asta cu Namjoon si el parca turbase, mi-a zis nici măcar sa nu îndrăznesc sa fac așa ceva si sa îmi iau gândul de la asta însă nici eu nu eram așa de slab așa ca lam înfruntat. Namjoon mi-a spus doar asta 'Ori lasi ideea asta stupida ori plec si intre noi sa terminat' așa ca eu am refuzat iar Namjoon își făcuse bagajele si plecase"

Taehyung ii luase mâna in a sa simntind cum lacrimile aveau puțin si ii udau obrajii. Niciodată nu ar fi crezut ca Namjoon ar face așa ceva, nu se astepta la asta din partea lui, si îl durea sufletul.

"Oricum după ce a plecat, mi-am luat toți banii pe care ii aveam si mam dus spre acel laborator cumpărându-l pe Jungkook, ma durea foarte tare ca Namjoon a renunțat atât de usor si crede-ma pana acum incerc sa îl uit dar mintea mea refuza sa o facă fiindcă la naiba încă îl iubesc!"

Seokjin începuse sa plângă la fel si Taehyung care îl luase strâns in brațe. Sa îl vadă așa pe prietenul sau, care mai mult zâmbea si glumea, acum plângand ii sfâșia inima.

"Îmi pare rău Hyung" șopti regretând ca la făcut sa își amintească si știa cât de greu ii era acum.

"Nu-i nimic oricum trebuia sa afli" spuse pe un ton răgușit ștergându-și lent lacrimile.

"Nu am știut ca Namjoon hyung poate fi așa de..."

"Lacom?" ii continua fraza satenului acesta dând din cap. "Nici eu nu am știut pana iam cunoscut aceasta parte" ofta jucându-se alene cu inelul de pe degete, inelul care ii făcuse cadou Namjoon, fostul sau iubit.