Invizibilul

*toate poveștile se încheie atunci când unul încetează în a mai iubi. *

Invizibilul

În spatele a tot ceea ce pare vizibil se află pe un loc nou ca un guvern invizibil, care nu datorează loialitate lumii din jurul său şi care nu recunoaşte nicio responsabilitate sau vreun viciu.

Invizibilul tot timpul părea ceva mult prea încântător pentru Ella. Iar când spunea încântător, nu se referea la faptul ca invizibilul acela era noua moda a tinerilor care se transfera prin hainele incolore, negre, transparente sau diferitele stiluri ale tinerilor. Sau că o făceau sa arate bine în anumite haine, nici pe departe. Ii plăcea prin simplul fapt ca prin nuanțe de negru si gri, nu i se observa prezenta.

Ellei ii plăcea sa reprezinte absența. Absența a tot ce părea viu, colorat sau chiar absenta formei. Acel invizibil cufundat în negru si gri nu atrăgea atenția asupra ei. Iar asta adora! Adora sa fie invizibilă sau chiar inexistentă pentru cei din jur.

Iar asta unde ducea? Unde se afla? Tot ce vedea în jur era o ploaie abundenta si un loc pustiu, unde cel mai probabil fusese un accident. Dar de ce pustiu? Prin ce? Vedea 2 oameni pe jos, o fata si un băiat, iar în jurul lor o mașină oprita lângă picioarele lui. O cuprinde o spaimă și un fior puternic. Și dintr-o dată.....beznă...

Deschide încet ochii, tot ce vedea, era foarte in ceață, in jur se auzea un televizor pornit pe o emisiune si doctorii de garda care ii vorbeau, dar nu prea înțelegea. Nu înțelegea unde se afla și ce mai important...unde era David? Închise ochii si o lacrima ii curse pe obraz. Nu-i mai simțea prezenta lui David. Simțea că ceva se rupe înăuntrul ei și ca o doare. Dar cel mai important lucru pentru ea în acel moment era unde a dispărut David. Unde era?

-Sunt chiar aici, Ella! Ii răspunde David. Dar cum? Ella nu vorbise și totuși David îi răspunse. Asta era ciudat, dar și mai ciudat era că nu-l vedea și totuși il putea auzi.

Ella se opri în loc. Este doar un vis pe care probabil, o să-l uit până la dimineață, îsi spuse în sinea ei și continuă să se uite în jur.

Chiar atunci, într-o lumină albă, strălucitoare, apăru David. Totul era mult prea mult pentru Ella. Nu putea înțelege visul, se simțea de parcă se drogase, dar nu-și amintea să fie adepta drogurilor, iar la ce senzații tari avea, dacă drogurile erau de vină...nu spunea nu unei noi administrări.

-Ce priveliște frumoasă! spuse David. Hai să mergem mai aproape. Sper că ti-ai adus aparatul, poți face poze minunate aici!

Tipicul lui David, nimic deosebit. Mereu era copilăros în preajma ei, tot timpul se aventura și era curios de tot ce era nou și tot ce considera el că era un bun cadru pentru pozele iubitei sale. Ella era tot timpul mai șceptică în privința a tot ceea ce se întâmpla, dar, lângă David, simțea că nu avea pentru ce să-și facă griji. Așa că fără a se mai gândi, se aruncă în bula de lumină în care David se afla și întunericul începu să dispară... Ella vedea o lume complet nouă. Își putea vedea rudele decedate, dar nu cum și le amintea în ultimele lor zile de viață, ci într-o postură nouă, strălucitoare putea spune.

-Ell, îi auzi?

-Pe cine?

-Pe ei...spun că...

-Nu.. stai,ce? Ei vorbesc?

O liniște tulburătoare se apăsă. David dispăru de lângă ea și întunericul se așeză din nou. Deodată Ii simțea doar vocea.. O voce calda care se depărta încet, încet...

- Scuză-mă, draga mea. Pentru tine este prea devreme, toți de aici spun ca trebuie sa te întorci! Pentru tine nu este loc încă in aceasta sferă neagră, dar fără durere unde ne aflăm.

- Unde suntem? Unde sa ma întorc?

- Te iubesc, draga mea, însă, e prea devreme pentru tine și prea devreme pentru noi! Se pare ca totul s-a terminat prea repede. Și, poate aveai dreptate, draga mea, uneori nu exista finaluri fericite ale iubirii. Dar totuși te voi aștepta cât va fi nevoie pana vom fi iar împreună, până când te voi putea lua in brațe și îți voi simți parfumul tău dulce vanilat cu toate ca te așteptam de mult, m-ai surprins și m-ai copleșit de emoții pe care nu le-am mai simțit și pe care nu ți le-am putut descrie, dar și de o iubire ce nu se aseamănă cu nici un alt sentiment!

-David, despre ce vorbești? Unde ești? Unde suntem?

- Nu ma uita! Voi fi mereu acolo, lângă tine, fie ca e bine sau rău! Și te rog, Caută-mă in tot ceea ce pentru noi era cândva în nuanțele albastre. Te iubesc, nu uita!

-Dar...Ella începu sa plângă când simții un curent care o îndepărta de el.

* 328 de zile înainte de accident*