Complicated

21

Corpul ii tremura valuri multe de plăceri zdruncinandui pielea. Se simntea atât de bine, atât de vulnerabil când se privea zdrobit de hybrid. Ii simntea mușchii cum se incordau încercând sa își tina echilibrul dându-se puțin mai jos plasându-i săruturi de purpuri.

Taehyung niciodată nu sa simntit atât de bine, atât de plăcut privindul pe hybrid cum arunca ochii spre el in timp ce ii umezea pieptul, mușcându-l. Era fascinat, ochii i se schimbare ii culoarea loc naturală, strălucind in camera întunecată. Liniștea era sparta de gemetele sale făcându-l sa își astupe buzele jenat întorcându-și capul spre fereastra.

Era prea mult, a visat apropierea lor, de multe ori dar niciodată nu sa gândit ca va deveni realitate.

Un geamăt ii părăsi din nou buzele când o porțiune de piele fusese muscata mai puternic de colții hybridului, lingandul pentru a mai domoli durerea.

Sa sprijinit cu pumnii de pat apropiindusi buzele de ale satenului privindul adânc in ochi și când mai avea puțin sa le atingă cineva intrase Taehyung trezindu-se la realitate. Speriat îl împinse ridicându-se ieșind val vârtej din camera.

Ce tocmai urma sa se întâmple, fără sa își dea seama și-ar fi tras-o cu Jungkook. La naiba.

Fugise pe scări in jos ignorand orice fel de atingere din partea mulțimii. Avea nevoie de aer curat, trebuie sa iasa afara sau va muri aici.

Când briza rece a vântului ii lovi obrajii lăsase un oftat lung sprijinindu-se de balustradă privind înainte.

Era zăpăcit cu totul, sa întâmplat atât de repede. Își puse mâna pe frunte expirând și inspirând. Trebuie sa își calmeze inima, batea atât de repede încât avea puțin sa ii iasa din piept. Jungkook chiar la surprins, la luat atât de repede fără sa conștientizeze ca urma sa regrete mâine. Dacă acea persoana nu intra in casa, dacă nu se oprea, atunci mâine Jungkook ii va urla in față și chiar avea sa îl omoare.

Fără sa își dea seama o lacrima ii alunecase pe obraz, ștergând-o încet și privind luna ce strălucea frumos pe cer.

O siluieta se opri in dreptul sau, Taehyung tresarind speriat dar se relaxa când era Jungkook. Însă sentimentul de confuzie nu ii dadea pace impingandul la spate sa fuga și sa nu se uite in urma. Amândoi priveau cerul fără sa spună nimic.

"De ce ai fugit așa?" tonul gros îl făcu pe Taehyung sa îl privească după fixandusi din nou ochii pe cer.

"Nu am vrut asta" spune fiind nesigur de cuvintele sale.

"Corpul tău îmi spunea altceva"

Roșise slab ignorand plăcerea ce ii chinuia stomacul, scuturand din cap.

"Nu mai vreau sa vorbesc despre asta" se întoarce cu spatele îmbrățișându-și corpul când frigul se făcu simntita prezenta.

Liniștea din nou se lăsase peste ei însă Taehyung tresari speriat când simnti brațele brunetului inconjurandui talia tragandul așa încât spatele ii atinse pieptul.

"Dacă crezi ca e bine sa minți atunci nu voi spune nimic, ai dreptate am mers prea departe" iar caldura dispăru satenul întorcându-se rapid, privind cum brunetul se îndepărta.

***

Dimineața Taehyung era in bucătărie sorbind liniștit din ceaiul proaspăt făcut sperând ca ii va ajuta sa treacă durerea de cap. Aseară au stat destul de târziu și nu tinea minte cum a ajuns acasa. Știa doar ca fusese adus de cineva după in ceață. Cei drept băuse mult și senzația de voma ii îngreuna stomacul.

Luase o înghițitura din ceai suflat ușurat. Un zgomot de la usa bucătăriei ii atrase atenția satenul întorcându-se observandul pe Jungkook la bustul gol cascand lung.

Doar văzându-l asa obrajii prindeau o nuanță de roșu pal, și faptul ca își aduceam aminte de apropierea lor de aseară il făcu sa își ascundă ochii in poala.

"Mie foame" spuse pe un ton răgușit clipind scurt din ochi.

"Neata și tie" se ridicase satenul puțin iritat lasand ceașca goală in chiuveta.

"Cum zici tu" spuse luand loc pe scaun prizandusi capul in pumni.

Îl durea capul parca dându-i cineva cu o bâtă puternic. Sa lăsat cu spatele de spetea sufland adânc, inchizandu-și ochii începând sa mediteze sperând ca o sa îl ajute cu durerea.

Taehyung îl privea de lângă aragaz pufnind și întorcându-se la mâncare. Nu-i venea sa creadă cât de nepăsător era. Vroia sa ii aducă aminte de aseară dar curajul nu-i permitea.

După ce făcuse mâncarea o așezase pe masă Jungkook începând sa mănânce liniștit. Era atât de calm, parca nimic nu se întâmplase, parca a fost doar un joc. Se simntea atât de fraier.

"Nu ma privi asa e greu sa mananc" satenul se trezi din transa luându-și rapid ochii de pe brunet privind spre fereastra.