Straturi de ape fiind,
Ca pietre la fund
Stau pierduți mulți
Fiind iluzionați
De visul promis
Și de nepătruns,
Al unei vieți mai bune.
Însă,
Emoția scade,
Conștiința la fel,
Apele scad
Iar pe pietre nu le vom vedea
Prea curând la mal.
Pierduți în produse,
Ce le mănâncă viața.
Încet dar sigur,
Curând va veni ceața
Ape reci se revarsă,
Crește apa iarăși
Pietre pierdute-n ale lor
Vine recesiunea!
Stați jos,
Că vă omor.
YOU ARE READING
Semnele unei vieți complicate
PoetryCeea ce urmează să citești sunt doar resturi. Îți voi dărui nițel context. Scriu versuri zilnic de aproximativ un an, versuri ce urmează să fie folosite în cu totul altfel de proiecte. Deseori mă regăsesc în ipostaza de a împacheta prost un concept...
