O sintagmă scurta era pe cale să se scufunde într-un adânc glorios, probabil de amărăciune. Nu vedeam dincolo de perdea ce urma să clarific cu ochii, cert era că priveliștea nu mă surâde. Visam că mai bine ceașca de cafea putea sa fie dusă până la capăt mult mai ușor decât să îmi obosesc privirea cu un așa scop înșelător. Uram ce vedeam, uram sa îmi curgă ochii de fiecare dată când îl vedeam pe strada și să mă întreb când va fi pentru ultima oară aceasta vedere scurta și nesimnificativa.
Oare era momentul meu sa renunț la o asemenea șansă de glorie? De iubire? De gelozie și omor? Voiam să sar de pe geam și să mă arunc în brațele lui, dar ce putea să mă oprească? Decât gândul că iubirea e doar de fațadă și doar un comun acord făcut de mine însumi. Cine sau ce putea să iubească un asemenea model decât unul ca mine, incomod sa hotărască dacă binele lui este chiar modelul incapabil de frumos sau eu, pictorul de Paris cu un ego dezastruos.
—————
Uh hello again I guess. I am back with another story, this time with a good plot I hope. Nu promit că o să am o exprimare de dorit, dar sper să vă încânte puținul pe care îl am în perioada asta.
CITEȘTI
SICKNESS ABOVE MY HEAD | TK
FanfictionNu înțelegeam ce însemna mai exact putrezirea unui spirit necunoscut, străin și necapabil de a înțelege termenul scurt și mofturos de iubire. Aveam ca scop doar să mă ascund și să văd drept înainte ca orice muritor, dar refuzam sa imi mai petrec iar...
