Complicated

14

Dacă nu ar fi fost Seokjin, dacă nu ar fi plătit pentru a îl lua in grija lui, nu ar mai fi fost aici, ar fi inca in acel loc plin de coșmar. Și in momentul acesta ura ca Hoseok avea dreptate, puțin sa își iasa din minți, si ar fi ajuns iar unde a fost.

Inspirase încet încercând sa își calmeze furia ce ii da târcoale, sprijinindu-se cu spatele de perete. Trebuie sa se controleze pana nu va fi prea târziu.

Hoseok oftase ușurat când văzuse ca Jungkook se calmase așezându-se pe scaunul de lângă usa unde se afla satenul.

Și tot vorbind de Taehyung era foarte curios de ce hibridul puma îl ura. Da Yoongi ia spus de asta, si prin observările pe care le-a făcut a văzut ca Jungkook avea ceva cu el.

"Te-ai calmat?" întreaba privindul din cap pana in picioare cu o sprânceana ridicata.

"Mh" murmura cu ochii închiși.

"Poți sa imi răspunzi la o intreb..."

"Dacă e vorba de Taehyung, nu" rostise făcându-l pe hibridul pantera sa își lipească buzele intr-o linie dreapta.

"De ce îl urăști asa tare?" ii ignora refuzul primind atenția brunetului, ce nu prea era fericit.

"Nu vreau sa vorbesc despre asta, nu sunt obligat și nu te interesează, îl urasc și atât accepta"

"Trebuie sa fie un motiv sa îl urăști atât de mult, noi hibrizi pradatori avem câteva ieșiri violente dar suntem și prietenoși după ce ne încredințam in oameni, eu chiar și tu nu am avut incredere in stăpânii noștri dar uitate și tu unde am ajuns acum, și faptul ca Taehyung e adorabil si plin de scântei prietenoase, pana si eu am ajuns sa îl simpatizez de ce tu nu o faci, nu tia făcut nimic, nu tea înjosit, nu tia furat stăpânul, băiatul ala incerca sa facă o relație cu tine!"

Brunetul se dezlipise de perete nervii de mai devreme ivadandui din nou corpul. O data vroia ca nimeni sa nu își bage nasul, sa își trăiască viața fără sa pună întrebări stupide.

"Veziti in pula mea de viața ta si nu tea mai preocupa de a mea, nu am nici un motiv, pur si simplu îl urasc, nimeni nici Seokjin nu o sa ma facă sa cedez, Taehyung a fost si va fi cel ce o sa îl urasc, si chiar sa ii iau viața dacă îmi invadează spațiu personal ori teritoriul, așa ca lăsați-o balta cu întrebările astea inutile" si plecase spre ieșirea din spital vrând sa traga puțin aer si probabil sa fumeze.

Faptul ca toți vor sa ii cunoască motivul, îl inerva la culme. Avea un motiv dar nu putea sa le zică nimănui, pentru știa ca aveau sa ii bage prostii in cap pana sa își dea seama de cele făcute. Îl ura încă de înainte sa îl cunoască și nu va specifica de ce.

***

Sunetul unui bubuit slab îl făcea pe saten sa murmura ceva indescifrabil. Corpul ii era amorțit iar capul îl durea puternic parca cineva dându-i o bâtă in creștet. Sa fortat sa își deschidă ochii pana într-un sfârșit reușind. Privise prin ceață locul unde se afla, dându-și într-un sfârșit seama ca era o camera de spital.

Ce sa întâmplat și de ce ma aflu aici, gândi chinuindu-se sa se ridice primul lucrul ce ii căzuse in ochii fiind Seokjin, ce vorbea ceva cu doctorul fiind cu spatele la el.

"Oh se pare ca sa trezit" auzise o voce iar in următoarea secunde se trezi cu blondul lângă el, luandul rapid intr-o îmbrățișare scurta lasându-l după aceia.

"Tae...Tae ma auzi, câte degete vezi, ma ții minte, știi cine sunt eu, Tae te doare ceva, doamne dacă nu ma recunoști, ce o sa ma fac, Tae ma ții min..."