The stars

Capitolul XIV

    Tresar si scap telefonul din mana pe asternut in clipa in care primesc un mesaj. Deja vorbitul cu tipul asta a devenit un obicei, inca de ieri dupa discutia cu mama, i-am raspuns la mesaje si am continuat sa vorbim despre o mie de chestii lipsite de sens sau importanta, majoritatea legate de colegiu si oras, si poate cateva detalii despre fiecare, nimic important. Eu si Miles suntem la aceeasi universitate, si comic, si el este student la arhitectura. Poate ma poate ajuta el, pana cand reusesc sa dau de Zack.

 "— Neata, raza de soare, cum a fost mica iesire in natura?"

    Stia ca am iesit sa ma plimb, il informaseram de asta inainte de a pleca, in speranta ca poate printr-o minune, va vrea sa vina si sa imi tine companie. Nu s-a intamplat, scuzandu-se cu ceva cina in familie dupa o lunga perioada de separare. Nu am pus prea multe intrebari personale, simteam ca nu ma priveste si ca nu este treaba mea sa ma bag. Mi-am vazut oricum de plimbare mergand pana la magazinul non-stop al lui Patrick si mai povestind cu el despre micile barfe ale orasului. Patrick este vanzator la magazinul din josul strazii de cand ma stiu, am copilarit cu el acolo, si am crescut cu el acolo.

   Am ales sa nu comunic cu Miles prin niste mesaje stupide din moment ce el nu dormea iar timpul imi permitea sa mai zabovesc putin in camera. Mi-am insfacat pachetul de tigari si am iesit din nou pe pervaz luand una dintre tigari intre buze si aprinzand-o cu bricheta. Am apasat pe iconita de apelare a numarului si am asteptat relativ putin pana cand vocea usor ragusita si adormita a lui Miles s-a auzit.

— Te-am trezit? mormai putin jenata de ideea neinspirata. 

— Ihm, nici sa nu te gandesti sa inchizi, niciodata nu m-am trezit asa de bine dimineata, a ras scurt facandu-ma sa expir usurata. Deci, face o pauza auzindui gemetele infundate in timp ce se intinde, cum a fost?

— Interesant, rad scurt tragand un fum, Patrik mi-a povestit despre un al saptelea iubit al vecinei mele, care merge in fiecare vara in excursii exotice si se plimba zilnic prin diverse locuri pentru tineri in timp ce pe ea o cauta moartea acasa.

— Oh doamne, trebuie sa o cunosc, pare a fi sufletul meu pereche, a ras zgomotos facandu-ma si pe mine sa scap un ras colorat pe care l-am astupat cu mana. 

— Are optzeci si patru de ani, Miles, pufnesc amuzata.

— Varsta e doar un numar, raza de soare.

— Nici macar jumatatea ta nu poate sa fie, rad infundat. I-ai putea fi maxim nepot. Esti prea tanar pentru ea, dar iti apreciez intentia, promit sa o informez de admiratorul ei secret. 

— Sa ii trimiti si niste flori, intervine rapid provocandu-mi o alta criza de ras. Ia si tu garoafe, in caz ca moare pana ajung la ea, o sa schimb eu mesajul de pe bilet. 

    Discutiile cu Miles nu erau neaparat interesante, insa erau foarte amuzante si linistitoare, reusind sa ma deconecteze de la lumea de dincolo de usa dormitorului. Imi provoca o stare buna si imi distragea mintea de la problemele mele. Am continuat sa radem si sa glumim pe diverse teme inca o buna bucata de timp, dupa care mi-am facut curaj sa il intreb daca ma poate ajuta cu niste schite. In felul asta am ajuns sa stau pe web cu Miles la ora sase dimineata ca sa lucram impreuna la schitele mele, pentru a le perfectiona.

— Abia astept sa te vad cum o sa construiesti chestia aia ca si macheta.

    Am pufnit nervoasa oprindu-ma din hasurat pentru doua secunde pentru a il privi. Statea intins in patul sau de patru persoane cred, la bustul gol, invelit pe jumatate cu o patura de un alb imaculat, sprijinit in cot pentru a ma putea privi prin micul ecran al telefonului ce probabil statea sprijinit de ceva, pe noptiera. Suvitele sale blonde sunt prea proeminente chiar si in lumina obscura a camerei si a reflexiei telefonului, iar ochii lui albastrii ca si cerul senin urmaresc fiecare miscare a mea. Arata de vis, si imi permit sa spun asta, nu ii pot reprosa nimic din punctul asta de vedere.