The stars

Capitolul I

...Ultima zi in trecut, prima zi in viitor...

Skyler Rivera

Fulgerele ce luminează cerul, urmate rapid de tunetele puternice și gălăgioase, sunt unul dintre motivele pentru care am ales să îmi petrec prima zi de vară în camera mea, pe pervazul geamului, cu caietul de schițe în brațe. Am fost speriată încă din copilarie de acest fenomen al naturii. De fiecare mă ascundeam cu capul sub pătură și strângeam puternic din ochi până simțeam lacrimile cum curg șiroaie pe obraji. Totusi teama asta s-a consumat rapid cu trecerea timpului ajungand acum să mă bucur de liniștea provocată de ploaia ce se loveste puternic de geamul din fața mea.

Mă trezesc din șirul de ganduri scăpând creionul dintre degete, pe jos. Oftez în timp ce mă dau jos de pe pervaz, îl ridic și îl așez pe birou alanturi de caiet. Arunc o scurtă privire înapoi către locul unde stateam, obsevat bipolaritatea vremii, zâmbind scurt când realizez că ploaia se domoleste treptat. Mă îndrept alene către dulap și scot un hanorac mai lung pe care îl trag deasupra maioului de pe mine, apoi înșfac din mersul meu către usa pachetul de țigări și bricheta îndesându-le în buzunarul cel mare. 

Ies din dormitor si traversez rapid holul catre bucatarie unde o gasesc pe mama gatind. Nu ma saluta, nici nu ma asteptam sa o faca. Relatia de mama-fica dintre noi este la fel de schimbatoare ca si vremea de afara. Acum suntem cele mai bune prietene, in urmatoarea clipa cei mai mari dusmani. Ii seman foarte mult, aceleasi bucle negre, aceiasi ochi verzi-caprui, acelasi orgoliu puternic si mai presus de toate, aceasi aciditare in cuvintele aruncate la nervi. Cu toate astea, era o femeie frumoasa care se pastra bine pentru cei cincizeci si doi de ani ai sai, cu caracterul sau puternic cu care a reusit sa ma creasca si sa ma formeze femeia care sunt acum.

— Tata nu-i acasa? murmur in timp ce arunc un ochi in frigider in cautarea a ceva ce pot manca rapid.

— Este plecat la un prieten de-al lui, la service, cu masina lui cea noua, ca noua asta ne trebuia acum, masina! tipa exasperata si deja stiu tot discursul plin de repros la adresa tatei care a facut imprumut in banca pentru noua sa masina. Tu o sa pleci la universitate, iar noi in loc sa iti platim tie studiile ne cumparam masini si-...

Refuz sa ii ascult din nou predicile si tipetele de frustrare. O cred, exista un anume adevar in ceea ce spune, doar ca fiecare are prioritatile lui in viata, iar pentru tata, eu nu am fost niciodata o prioritate. Cu toate asta nu ii pot spune nimic in legatura cu asta, nu as avea cum, ar incepe o alta cearta intre noi doi in care imi explica cum el mi-a oferit tot ce mi-am dorit si ca alti copii nu au parte de minimul de lux in care am trait. Aprob, intr-adevar are mare dreptate, am avut parte de toate lucrurile materiale pe care mi le-as fi putut dori, iar acei copii saraci au avut probabil parte de toate iubirea neconditionata din partea parintilor.

Am oftat si am renuntat la ideea mea de mai manca ceva in dimineata asta. Ies din bucatarie mai apoi din casa, si expir usurata cand dau de linistea micului orasel Cold Spring, nume total potrivit daca luam in serios vremea din luna iunie. Imi intind mainile in sus pentru a imi mai dezmortii oasele, apoi imi misc lenesa picioarele de pe micuta terasa, pe trotuarul umed. Imi scot o tigara din pachet aprinzand-o si tragand infometata din ea.

Nu sunt dependenta de asa ceva, nu ma pot numi dependenta atat timp cat pot trage de acest pachet cu saptamanile. Cel putin asta am reusit cu ajutorul acestor intrumeste care iti ofera aer cu gust, elf bars, pe care le pot folosi mai des decat tigarile. Insa vremurile vechi nu apun niciodata, asa cum nici pasiunea mea pentru tigarile cu tutun nu va disparea prea curand. Nu a fost o alegere, a fost o necesitate, acum trei ani fumand prima tigara oferita de unul dintre colegii de liceu intr-o perioada mai grea de a mea. Am acceptat-o iar de acolo am continuat iesind cu ei la o tigara mereu cand aveam ocazia, ultierior fumand de una singura deoarece eram constienta de faptul ca nu ma tolerau prea multi din acel grupulet, asa ca am decis sa ma retrag.