Imaginează-ți cum ar fi

7

Imaginează-ți cum ar fi

·─────•° ✿ °•─────·

        Mai târziu în ziua aceea, când un Mercedes C220 a oprit în fața casei mele și am văzut că nu mai este loc liber decât în dreapta șoferului, am știut că trebuia să dau de permis. Să stau în dreapta lui Teodor era fix ce nu îmi doream în acea seară. Însă problema nu avea nicio soluție. Trebuia să mergem toată echipa la cofetăria Avei, iar el se oferise să ne ducă pe cei fără mașini.

        Da, un băiat educat, ce mai? Păcat că se bagă prea mult în seamă.

        Am intrat, am salutat și mi-am pus centura, apoi Teodor a apăsat accelerația. Conducea bine, dar mi-ar fi plăcut să îmi scurteze momentele de chin și să treacă de limita de viteză legală. Oricum, când am ajuns la cofetărie, am coborât și m-am amestecat printre celelalte fete. Simpla lui prezență mă făcea să mă simt inconfortabil.

        Am comandat o felie de tartă cu vișine, doar pentru că ciocolata ar fi fost prea dulce alăturată semtimentului ciudat pe care îl aveam din cauza lui. Până să ne vină comanda, Evelyn mi-a arătat o conversație cu un băiat, iar mesajele lui mi-au amintit de Aslan. Oh, Aslan. Se pare că mai erau băieți care-i semănau, dar niciunul nu se ridica la înălțimea lui.

        Cum era posibil ca gândurile mele să zboare mereu înspre el? De ce? De ce chiar el? Oricum, nu ar fi fost altceva decât o iubire imposibilă. Asta dacă s-ar fi dovedit că era iubire, dar el... Cum de fusesem atât de proastă încât să mă gândesc că poate el ar fi interesat măcar puțin de persoana mea? Erau alte fete, mult mai frumoase, de unde putea să aleagă. Nu eram nici pe departe genul lui. Era timpul să mă trezesc la realitate. Aveam totuși șaptesprezece ani.

        — ...Imaginează-ți cum ar fi să vină 130 de mile doar ca să mă vadă, m-a întrerupt Evelyn visătoare. Gen, ar fi în stare.

        — Ar fi drăguț, am recunoscut cu gândul la Aslan și cum ar fi ca el să apară aici.

       Dar cum ar fi să fim împreună? Ah... deja am roșit.

        Aveam nevoie să îmi exprim sentimentele ca să le pot înțelege. Am deschis aplicația portocalie pe care îmi făcusem cont după plecarea lui din clasele mici și am început să scriu.

Aș vrea să mă opresc o clipă din a mai simți
și să recurg la matematica gândirii.
Dacă sentimentele n-ar mai avea atâta forță,
ci aș prelua conducerea de-acum...
Aș șterge...
Aș șterge toate amintirile frumoase
și aș alege siguranța singurătății
pe care-o aveam...
cândva,
de mult...