Faith & Mall (Yin și Yang )

XXII. Sfârșit fără sfârșit

-Fi atentă la ce sunete se aud,spune Maestrul.
Mall avea ochii acoperiți de un material.
"Mă jur că treaba asta cu acoperitul ochilor devine un trend pe aici" spunea ea mereu când avea ocazia.

Maestrul manevra niște energie în palme și fără a zăbovi,le aruncă în Mall.
Ea se ferește bine,aruncând la rândul ei niște mingi de energie unde auzea pașii bătrânului.
Se apropie cu viteză spre Lew ferindu-se de putere,prinzându-l la perete cu sabia-i îmbibată în energie țintuită la gât.

Se opresc ambii să respire.
-Sunt un profesor prea bun,spune el respirând greu între cuvinte.
-Da,da. Sau eu o elevă talentată,spune și ea,gâfâind.
-Sigur prima variantă.
-A doua.
-Ambele atunci.
-Ok,bine,spune ea aruncând sabia care intră în pământ și se evaporă.

Ea intră în baie și pornește apa.Se spală și iese afară direct îmbrăcată.
Maestrul Lew punea ceai în pahare.
-Mentă.
-Da,mentă.Este ultimul ceai,fetițo.
-"Ultimul". Sună brutal de parcă ai muri după asta.
-Nicio șansă. Doar te dau afară.
-Ohhhh. Am înțeles.Deci am terminat antrenamentul.
-Exact. Felicitări cred. Mulți mor pe parcurs.
-Ce?!
-Doar glumesc.
-Da,a fost amuzant.
-Pentru că sunt prea bun la tot ce fac.
-Sunteți încrezător.
-Cum altcumva să fiu. Viața e prea scurtă pentru tristețe. Toate momentele grele trec oricum.Pui niște muzică,faci puțină curățenie,meditezi un pic. Lumea e un loc frumos dacă înveți cum să apreciezi.
-Nu înțeleg de ce alții sunt atât de pierduți.
-Pentru că nu ai fost în pielea lor și nu vei fi vreodată.
-De ce?
-Ești prea pozitivă. Pozitivismul tău mă face să vreau să-mi vomit în ceai.
-Nu o face.
-Nu o fac. Mă abțin din clipa în care ai intrat în casă.
-Nah,niciun efect.
-Tu nu ești afectată de toate chestiile,dar sunt altele care-ți preocupă mintea.
-Nu ai de unde să ști,spune ea luând o gură din ceaiul fierbinte.
-Ba știu. Și ca idee,te voi ajuta chiar acum,spune el.
-Sunt curioasă.

El îi atinge fruntea și îi reamintește de momentele cu Faith. Îi reamintește de copilărie.
-Deci..asta e acasă,spune ea pierdută.
Zâmbește.
-Faith este acasă pentru mine.
-Da..încă ceva.
-Ce?
-Ceea ce ești..
-..ce sunt?Știți ce sunt?!
-Nu,nu știu,dar cred că aș avea o idee.
-Spuneți!
-Cred că sunteți..oameni.
-Huh?! Nu are sens!
-De ce nu?Numai oamenii se completează.
-Dar noi avem puteri..
-Bun punct de vedere.

Termină ceaiul și bătrânul spune direct.
-Ieși afară!Haide,te-am găzduit destul.
-Bine,bine,bine.

Mall iese afară din casă și se apleacă în fața bătrânului. El îi dă un colier cu un cristal. Ea îl pune și pornește spre castel.

Drumul e oribil. Rochia ei era scurtă și albastră. Trecând de piață,de pădure și de pod,ajunge la cărarea pavată care duce până la poarta gigantică a palatului. Doi gardieni(nu 1 și 2) o opresc.
-Sunt Mall. Cahia Mall.
-Mall?Oh,cred că lordul ne-a spus să o lăsăm să treacă.

Ea trece și face face stânga dorind să meargă pe scări în sus,dar acum un urlet și niște vibrații o fac să nu mai dorească să meargă.
Curioasă din fire,se duce să vadă ce se întâmplă. Erau multe scări care coborau și devenea din ce în ce mai rece.Coboară într-un laborator cu uși pentru pacienți și examinatori.
-Ce ciudățenii sunt pe aici.
Sunetele se întețau.
A mai coborât niște nivele la niște camere de tortură cum le numeau,iar apoi o secțiune de camere de interogare,ambele arătând la fel.

Atunci o vede pe Faith-

Salut! Ai ajuns la final. Dacă vrei continuarea este în Faith& Mall (Villan Era) volumul II. Pup!