XI.Aripile "Credinței" II

4 1 0
                                    

Acum,normal că răspunsul nu putea fi altul.Îi creșteau aripile foarte repede și își făceau loc printre propriile-i oase.
Un demon se naște cu ele și învăță să le ascundă.La fel și îngerii dar ei preferau să nu le ascundă.

Pe scurt,Faith urma să aibă parte de o operație și să nu mai fie în stare să meargă timp de câteva luni.

Un Manson stătea la ușă și aștepta să fie lăsat să o vadă. În timp ce întregul palat se umplea de un miros înțepător dar dulce de sânge,demoni se adunau pe holuri.
Ușile au fost descuiate iar Manson a intrat.A văzut-o pe Faith încă adormită și după-
Manson:OH OH- CE TATA(dracu) E..?!
Aripile erau de culori diferite. O aripă era neagră cu sigilii roșii pe fiecare pană în parte,iar cealaltă era albă cu sigilii aurii.

Manson:Sunt.confuz. Dă-mi voie să-

Manson iese afară. Își pune mâinile în cap în fața ușii,iar toți se holbează la el.Ia o gură de aer și intră înapoi.

Manson:Ok,sunt pregătit,am nevoie de explicații.
Ching:Îmi pare bine că ești curios,dar dra- tatăl tău știe.
Manson:Tata e de vină?!
Ching:Nu- expresia.
Manson:Aa,corect,expresia.Scuze.

Ambii sunt confuzi așa că se plimbă pe holuri căutând un răspuns.Când renunță la a mai căuta,Ching lovește cu întrebarea.

-Când va trebui să fi..ști tu...
-A fost reprogramat,dar foarte curând.
-Când?
-Mâine.
-Îmi pare rău.
-Spare me.

Când Faith s-a trezit(DIN NOU) (CE LAZY-BONES,NU?) o durere i-a paralizat toți mușchii din corp.
Nicio față cunoscută pe holuri.

Ochii îi cad pe oglinda din fața ei și vede..
Faith:CE?!
Nu-i venea să creadă ce vedea!
Era panicată!

Faith:CEARCĂNE?!Aa,corect,am stat fără oglindă în cușca aia. Și fără somn.UGH MĂ SIMT GREA.

Se uită în jur.O cameră era îndreptată spre ea.
"Uuuu,fă cu mâna"
"Ew nu,cui îi pasă,aruncă cu paharul de apă în ea"
Apucă paharul și îl aruncă,nimerind camera. Apoi dă să se ridice dar aparent picioarele nu colaborau cu ea. Întinsă pe podeaua de-abia curățată,are tot timpul din lume să își pună niște întrebări existențiale legate de alegerile sale în viață,începând cu:
Faith:De ce am făcut asta?Sunt foarte sigură că nu am gândit-o până la capăt.

În cameră intră minunatul Ching cu o fucking SERINGĂ ÎN MÂNĂ.

-BUNĂ ȘI ȚIE!spune Faith,deja deranjată de imaginea lui.
-Poți explica de ce mi-ai spart camera? Și de ce ai vrut să fugi?
-Ascultă,treaba e că..nu,nu pot. Aș aprecia totuși dacă mi-ai da jos corsetul morții pe care îl port acum și mi-ai oferii un băț.Voi arăta ca o babă,dar se merită.
-Vrei să înlocuiești camera stricată,văd.
-Amuzant.Aș râde dacă nu m-aș sufoca.
-Îmi pare rău,dar corsetul nu e pentru frumusețe.Crezi că fac modeling cu tine pe droguri?
-Păi îmi pare bine că suntem la curent cu propriile opinii,acum aș aprecia dacă l-ai da jos.
-În niciun caz.
-Te urăsc.
-Oooh,văd că te prinde bine tratamentul,în sfârșit te dai de partea răului.
-O să-l dau eu jos,să nu crezi că mă sufoc pe propria răspundere.
-Nu cred că vei vrea să faci asta. Oricum,observ că nu ești panicată legat de schimbarea majoră,spune în timp ce o așează înapoi pe patul de spital.
-Aa,da,alegerile impulsive sunt preferatele mele,cum aș putea fi panicată.
-Îmi place ironia,dar presimt că nu te-ai uitat în oglindă cum trebuie.
-Da,cearcănele mele sunt mortale indeed.
-Te invit să te uiți la ce susține "corsetul morții"
-Some gorgeous ti-

Aripile erau amorțite așa că nu simțea nimic.Faith încearcă să le miște,dar nu se clintesc .

-Bună glumă,chiar credeam pentru o secundă că-
-Îmi pare bine că pare o glumă,dar nu este.Te voi lăsa să procesezi.
-STAI AȘA,ASTEA CHIAR SUNT ALE MELE?!
-Yeap,crede-mă, le vei simții mai încolo.Sunt destul de mari,dar te descurci tu.
-Ce drăguț,ai încredere în mine.
-Nu,doar nu-mi pasă.Eu îmi fac partea. Mă mir că nu mă înjuri de la durerea de picioare.
-Da,și eu.In acest moment mă deranjează mai rău faptul că deodată sunt o combinație între un pelican și o cioară și faptul că gesticulezi cu o seringă.
-Mai mult un demon și un înger,ambii speciali.Ai văzut simbolurile?Personal cred că sunt o piesă de artă.Aș fi făcut mai multe. Și mulțumesc pentru că ai observat,tocmai o curățam când CINEVA s-a gândit să-mi dispară de pe ecran.
-Mi-ai dat o idee genială.
-Faith,nu îți pictezi penele.
-Ești plictisitor.Ia corsetul morții totuși.
-Nu.Dar îmi pare bine că ești într-o stare atât de bună încât mă aburești cu ironii.Sau rea?Nu vom ști niciodată.Oricum,mai am o gură de cafea și îmi strigă numele,o auzi?
-Da,pare speriată chiar.
-Rămâi aici.ÎN PAT,NU PE PODEA.
-Acum ai încredere în mine?
-În niciun caz.Te-aș lega de pat dacă ar fi după mine.
-Manson unde este?
-Programarea ta de pus întrebări a luat sfârșit. Mă cheamă cafeluța.

Cu astea fiind spuse,lasă ușa deschisă și se așează la birou.Perfect,altă cameră de tortură.

Faith & Mall (Yin și Yang )Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum