Faith & Mall (Yin și Yang )

XX.Maestrul Lew

Holurile castelului erau mereu curate,singurele ocazii fiind doar petele de sânge lăsate de asasinii scăpați de sub control ai lui Lucifer.
Pe holurile acestea nu se aude nimic altceva decât liniștea eternă care uneori este spulberată de pașii unui prinț al infernului.

De această dată,pe holurile castelului se auzeau și niște zgomote ritmate ce sfâșiau eternitatea în bucăți mărunte. Tocuri lovind din nou și din nou în timp ce în spatele lor un material crem mângâia gresia.
Mall căuta biroul lui Lucifer. Săraca nu știa că nu este cu exactitate un loc pe care-l poți găsi.

Pașii ei se întețesc,pierzându-și răbdarea.Nimeni nu-i dădea un răspuns întrebarii pentru că nimeni nu se afla prin jur. Începe să se enerveze.

-Mii de coridoare și nu e nimeni nicăieri!Cum se poate așa ceva?! Nici nu știu unde sunt...

După un minut încetinește. Interesul pentru această întâlnire i s-a evaporat că prin magie. Poate totul a fost înscenat de Manson chiar pentru a îi lăsa pe ei în pace.

-Imbecilul dra-...UGH. Sunt atât de nervoasă! Locul ăsta mă afectează în așa fel..Poate ar trebui doar să mă întorc. Mai știu pe unde să mă întorc?Toate coridoarele sunt la fel..

Simte o atingere rece pe umăr și se retrage. În spatele ei stă Lucifer. Își lasă zâmbetul la iveală imediat în maniera de a o tachina.

-Aici erai! spune el,luând-o de umăr și împingând-o cu grijă în față. Te-am căutat pestetot!
-TU m-ai căutat pestetot!?
-Desigur,nu ți-a spus Manson că vin eu după tine?
-Nu mi-a zis nimic!
-Tipic lui.Deocamdată vino cu mine,ne vom plimba pe afară un pic.
-Uhm..ok?

O apucă mai strâns de umăr,trimițându-i pe ambii afară.

Castelul era cu mult în spate,rochia lui Mall acum agățându-se de buruieni uscate. Pământul era extrem de uscat.
În față nu vedea nimic altceva decât un pod și un fel cărare lată adăpostită dr copaci înalți și deși,o pădure prin care ziua s-ar vedea ca noaptea.

-Știi Mall,începe Lucifer rupând liniștea,atunci cand erai amenințată cu  moartea de către Vulpoiul ăla..păreai atât de..
-Spune-o..
-Jalnică.
-Ouch.
-Așa că,indiferent de ceea ce îți dorești,ți-am găsit un maestru.
-Maestru?
-Te va învăța cum să-ți controlezi puterea.
-Dar știu cum! Dar pestetot erau inscripții! Îmi reduceau puterea!
-Asta înseamnă că nu ai folosit partea corectă din putere.
-La ce te referi? Nu te înțeleg.
-Luând-o cu începutul,tu ești Yang.
-Yang din..yin și yang?
-Da.
-Oh...asta explică totul.
-Prima putere care ți s-a dezvoltat a fost puterea luminii.Inscripțiile nu sunt ceva ce facem noi.Au fost,în mod evident,o noțiune luată de la oameni. Nu toate funcționează aici,dar cele care funcționează ne taie accesul la acel procent de 30% până la 90% din puterile pe care le avem.
-De ce doar 90%?
-Nimeni nu a ajuns la 100%. Desigur,înafară de mine,spune el zâmbind ștrenjăresc.
-Dar..
-În Yang puterea e lumina,sămânță este un procent din întuneric,nu atinge puritatea.Probabil are o culoare diferită.
-Mov..
-Ohh,corect! Maestrul tău te va învăța cum să controlezi acea sămânță de care vorbim.
-Cum se numește?
-Ohh,curioasă,nu?
-Da,da,da,zi odată.
-Dacă vorbești frumos.
-Te rog.
-Lew.
-Lew?
-Maestrul Lew.

Apoi ambii tăcuseră în timp ce treceau printr-o piață plină de negustori demoni ce vindeau cristale și esențe de energie. Toți au tăcut văzându-și conducătorul trecând atât aproape de ei.Mall studia pietrele,ochii ei albaștrii înecând fiecare privire aruncată cu răutatea spre ea și îngropându-le în pământ.
Intrând în satul Asmondia,Mall observă copacii încet devenind mai plini de viață,mai verzi și dacă nu a fost luată prin surprindere au doar a greșit ea,a simțit o briză răcoroasă mângăindu-i obrazul.
Nu mai era atentă la ce era în jur.
-Mall?
Ea se întoarce și îl vede pe Lucifer mai în spatele ei în fața unei căsuțe mici. Ea se apropie de el și merg împreună la ușă și bat. Ușa este deschisă și în fața lor apare un om în vârstă cu o barbă albă lungă. Stătea drept și o măsura din priviri pe Mall.
-Bună ziua! salută Lucifer primul.
-Ea e fata de care spuneai?spune el,vocea lui răgușită făcându-se prezentă.
-Bună ziua,sunt Mall,spune ea zâmbind.
-Am treabă acum.Daca ați dori să o antrenați..
-Sunteti un om ocupat,huh?
-Știți și dumneavoastră,spune el făcând cu ochiul.Va voi lăsa acum,spune el intorcandu-le spatele și teleportându-se înapoi în castel,bucăți din el luate de vânt și aurindu-se pe parcurs.
-Intră,spune maestrul.

Mall pășește în casa slab luminată și privește în jur.

-Vino cu mine,îi ordonă din nou bătrânul.
O duce într-o sală goală unde se așează pe un scaun și îi ordonă încă o dată:

-Arată-mi ce poți.

Așa că ea nu așteaptă nimic mai mult și își activează puterea "întunecată". Sabia îi apare în mâini,iar mâinile îi sunt pline de semne mov.

-Atacă-mă.
-Poftim..?
-Atacă-mă. Atacă-mă cu puterea ta.
-N..nu pot.
-Ma subestimezi?spune el ridicandu-se.
-Nu! Doar ca nu stiu cum sa o folosesc.
-Deci avem multe de exersat.Pune-ți mâinile în față și imaginează-ți puterea adunându-se din tot corpul tău. Se adună în palmele tale.
-De ce trebuie ca imaginația să intervină mereu?
-Este importantă,acum nu mai pune întrebări.

Energia se adună în palmele fetei și, cu iscusința unui începător,o aruncă în Maestrul Lew care se ferește.
Chiar atunci când credea că puterea va face peretele să se prăbușească,ea pune mâinile în față imaginandu-si o barieră.
Apoi trage puterea înapoi și o aruncă din nou în Maestrul ei.
De data asta el nu se ferește,ci o respinge. Energia se întoarce la Mall și o izbește de perete.

-E o greșeală să folosești aceeași energie.
Trebuie să o lași să se evapore. O să se întoarcă la tine dacă nu te lupți cu o persoană care absoarbe energia negativă. Nu sunt mulți oricum.
-Capul meu...
-Nu te mai plânge și vino aici.
-Nu vreau.
-Vino aici.
-Ugh,se plânge Mall,ridicându-se de jos și apropiindu-se din nou de Maestrul Lew.
-Din nou. De data asta lovește cu diferite mingi de energie.Fă-le cât mai repede. Eu le voi respinge.

Mall se antrenează cu Maestrul Lew zile în șir cu pauze nu foarte lungi.
I-a oferit o cameră de dormit și un fel de program. În fiecare zi își antrenează puterea câte 3 ore fără oprire cum nu credea vreodată că o să facă.