Ritualul

10 1 0
                                    

Azi e ziua cea mare, trebuie să fiu pregătită. Toată ziua am fost distrasă.

Hana: Hei, Haruka, mă auzi?
Haruka: Ce? Da.
Hana: Ce faci diseară?
Haruka: De ce?
Hana: Mă gândeam că ai putea ieși în oraș cu mine și cu Akura.
Haruka: Scuze nu pot.

Clopoțelul a sunat și eu mi-am strâns repede lucrurile și am vrut să plec, dar când am vrut să ies din clasă m-am ciocnit de o persoană.

Haruka: Scuze, e vina mea, nu am fost atentă.... Kyu?
Kyu: Te iert.
Haruka: Ce faci aici?
Kyu: Vroiam să te conduc acasă.
Haruka: Scuze, dar... (stai puțin, dacă el mă duce acasă cu mașina voi ajunge mai repede) ...sigur, mulțumesc.

Ne urcăm în mașină. Eu vroiam să ajung mai repede, să mă pregătesc. Gândul îmi era doar la vraja aia și sunt distrasă de Kyu care mă strigă.

Haruka: Scuze, ai spus ceva?
Kyu: Unde te gândeai?
Haruka: La nimic.
Kyu: Auzi... diseară ești ocupată?
Haruka: (de ce mă întreabă toată lumea dacă sunt ocupată diseară)... S-a întâmplat ceva?
Kyu: Nu, dar vroiam să te scot în oraș, nu înțelege greșit, doar vreau să îți mulțumesc pentru tot.

Se pare că am ajuns în fața casei.

Haruka: Scuze, poate altă dată. Pa.
Kyu: Da, sigur.

După acest răspuns, atmosfera s-a schimbat. De pe fața lui zâmbetul a dispărut. Nu a mai spus nimic și a plecat. S-a supărat că nu am vrut să ies cu el? De ce?

Orele au trecut foarte repede. Am așteptat ca bunicii mei să adoarmă și eu să am cale liberă. Cobor scările și ies ușor pe ușă.

Cu greu am ajuns la locul accidentului. Îmi scot din ghiozdan tot ce trebuie plus cartea. Încep să desenez un cert, mă uit la cer dar erau foarte mulți nori și nu puteam vedea luna.

Mă așez în mijlocul cercului, deschis cartea și citesc titlul vrăji. În momentul ăla nori s-au risipit luna făcându-și apariția.

Cartea a început să plutească, scrisul a început să strălucească, prizând culoarea lunii

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Cartea a început să plutească, scrisul a început să strălucească, prizând culoarea lunii. Voci se auzeau pe lângă cerc, vântul a început să bată tot mai tare.

Am încercat să îmi întind mâna spre carte iar lanțul care o înconjura s-a încolăcit de încheietura mea și strângea din ce în ce mai tare. Cuvinte au început să iasă din gura mea fără să vreau.

Vocile se auzeau mai tare, încheietura mea mă durea mai tare, se făcea o rană iar câteva picături de sânge au căzut pe pământ. Luna se transforma într-un roșu aprins, sângeriu.

Niște umbre au înconjurat cercul s-au pus în genunchi și întindeau fiecare câte o floare, triteleia roșie

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Niște umbre au înconjurat cercul s-au pus în genunchi și întindeau fiecare câte o floare, triteleia roșie.

Niște umbre au înconjurat cercul s-au pus în genunchi și întindeau fiecare câte o floare, triteleia roșie

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Spuneau la unison, "Stăpâne, s-a născut. Stăpâne, am găsit-o."

Situația mă sperie. Ce vor să spună? Ce stăpân? Poate...

Haruka: Am nevoie de tine! Vreau doar să îi văd.

Atunci umbrele și-au aplecat capetele, o umbră mare își face apariția în fața mea. Întinde mâna și îmi mângâie obrazul. Îi simt tristețea pe care o emană, dar în același timp și fericire. Se apropie de mine și îmi spune " Te-am găsit."

O invocare greșită Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum