În această poveste vom vedea viața unei adolescente orfane, care încearcă să își invoce părinți prin spiritism. Cu toate acestea, ea invocă un demon cu aripi de un negru întunecat, acesta fiind adus în lumea oamenilor dintr-o greșeală. Această greșe...
E o zi foarte călduroasă, nici nu am chef de ore azi, dar trebuie să mă duc. Când mă gândesc că trebuie să îl ajut și pe enervantul de Kyu. În timp ce mă pregăteam îmi aud telefonul cum sună. Mă uit la el, perfect, vorbeai de lup și lupul la telefon.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Haruka: Ce e? Kyu: Vi azi la liceu? Haruka: Normal. Kyu: Bine, sunt în fața casei tale, te aștept. Haruka: Stai, ce....
Acesta îmi închide apelul. Ce naiba? E în fața casei mele? Mă uit pe fereastră și era fix el lângă mașina lui. De ce naiba a venit la mine acasă?
Îmi iau repede ghiozdanul și cobor.
Bunica: Bună dimineața, nu mănânci? Haruka: Scuze bunico, mă așteaptă Kyu-Bok afară.
I-am povestit bunicilor despre treaba asta cu asistenta lui. Închid repede ușa și fug la mașină.
Haruka: De ce ești aici? Ai nevoie de ceva? Kyu: Nu. Am venit să te duc la liceu. Haruka: Ce? Dar puteam să mă duc singură. Kyu: Mă gândeam să te conduc. Haruka: Ești bine? Ai febră? Vrei să mergem la un spital? Kyu: De ce? Ești îngrijorată pentru mine? Haruka: Ce naiba? Nici să nu te gândești. Mi se pare ciudat, tu în statutul ăsta, nici în vise nu puteam să te văd așa.
Încep eu să râd iar acesta se uită serios la mine. Ce naiba e cu el?
Haruka: Hei, te-ai supărat? Uite, îmi pare rău dar e ciudat. Kyu: E în regulă, mergem?
Ne urcăm în mașină și pornim spre liceu.
Kyu: Azi ce trebuie să facem? Haruka: Trebuie să îți arat sala de sport și terenul de sport. Kyu: Bine.
S-a lăsat liniște în mașină. Nu am mai vorbit până la liceu. Ajungem, cobor și prietenele mele rămân uimite când mă văd în mașina lui. Îmi iau rămas bun de la Kyu și mă îndrept înspre ele.
Hana: Soro, ai venit cu el? Akura: Ești bine? Haruka: Da, nu știu ce se întâmplă cu el, a vrut să mă aducă la liceu. Hana: Mmmmm, ciudat.
Trebuie să îi arât terenul. Îi spun despre meciurile care se fac aici și ce trebuie să mai fie modernizat aici. Continuăm discuția în sala de sport. Aici se antrena o echipă de baschet. Doi dintre ei vin la noi și încearcă să mă impresioneze pe mine. Băieți. Știu ce joc încearcă să facă, dar sunt genul ăla "inabordabilă".
Băiat: Ești destul de drăguță, nu vrei să ne cunoaștem? Haruka: Nu mulțumesc, am alte treburi mai importante decât tine. Băiat: Haide, nu fi așa.
Mă prinde de mână și se apropie de mine .
Kyu: Dacă nu îi dai drumul o să regreți. Băiat: Și tu cine ești? Kyu: Chiar vrei să afli? Haruka: Nu îl băga în seamă. Trebuie să plecăm.
În timp ce îi explicam când a fost renovat și ce evenimente s-au ținut aici el nu își lua ochii de pe mine.
Haruka: Îmi spui și mie ce se întâmplă cu tine? Kyu: De ce nu mai lăsat să îi arăt eu lui unde îi este locul? Haruka: Dacă intrai într-o certă stricai reputația tatălui tău și eu cădeam prost pentru că nu am avut grijă de tine. Kyu: Nu vreau să fie altcineva lângă tine. Haruka: Stai liniștit, tu ești singurul care mă enervează în fiecare secundă din viața mea.
La scurt timp realizez ce a spus. Ce vroiam să spună prin asta? Ce îl interesează pe el cine este lângă mine?
