O prietenie de aur

10 1 0
                                    

Era întuneric, nu vedeam nimic, mă chinuiam cu mâinile să caut ceva în jurul meu. Deodată o lumină apare în fața mea, parcă mă striga cineva, mă îndrept spre ea dar nu puteam ajunge. Vocea se auzea mai tare, mi se părea cunoscută dar nu știu de unde. Se îndepărta din ce in ce mai mult. Am inceput să fug, la un moment acea lumină îmi apare brusc în față, mă orbește. După ce deschid ochii mă uit în jurul meu, eram in camera mea. Se pare că a fost un vis. Eram transpirată și respiram greu, mă ridic, picioarele mă dureau.

Uitându-mă la telefon, era 7:30. Trebuia să mă pregătesc pentru a pleca la liceu. După scurt timp, cobor scările și mă duc în bucătărie. Acolo mă aștepta bunica cu micul dejun gata pregătit.

Haruka: Bună dimineață, bunico!

Bunica: Bună dimineață, draga mea!

Haruka: Nu stau mult, trebuie să plec altfel voi întârzia.

Bunica: Bine, ai grijă la drum.

Mănânc repede apoi fug spre ușă. Afară era un soare arzător, cerul de un albastru deschis.
În fața liceului erau cele două prietene ale mele, Akura și Hana.
Akura

 Akura

Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.

Hana

Mereu ne întâlnim în fața liceului și mergem împreună în clasă

Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.

Mereu ne întâlnim în fața liceului și mergem împreună în clasă. Eu și Hana suntem în aceași clasă, Akura este cu un an mai mică decât noi.

Eu și Hana ne-am cunoscut în al doilea an. Ea a fost transferată la acest liceu din cauză că părinți ei trebuiau să vină în acest oraș pentru locul de muncă. Era o zi călduroasă, stăteam la geamul holului, eram luată de gânduri. La un moment dat văd câteva șuvițe de păr, un roz decolorat, în îndepărtarea. Era o fată timidă cu trei cărți în brațe, nu o văzusem până acum, se strecura printre colegii zgomotoși. Neatenția o face să scape cărțile, toată lumea se uita la ea, nu am mai așteptat și m-am dus să o ajut.
Eu luam cărțile de jos iar ea a rămas neclintită și se uita la mine.

Haruka: Fi mai atentă data viitoare.

Hana: Da, mulțumesc frumos!

Am făcut cunoștință, de atunci în fiecare dimineață mă întâmpină în fața liceului spunându-mi un călduros "Bună dimineața". Cu timpul am început să ne cunoaștem mai bine, devenind prietenele care suntem în ziua de azi.

Cu Akura ne-am împrietenit cu un an mai târziu. Ea era în anul al doilea, iar noi in anul al treilea. Îmi amintesc că era o zi ploioasă, era frig. Eu și Akura trebuia să mergem la cantină să mâncăm. Ne-am luat de mâncare și ne uitam să găsim un loc liber la masă. La un moment dat o văd pe Akura plecând de lângă mine, cu pași repezi se îndreaptă înspre o masă unde era o fată destul de simpatică care era tachinată de niște băieți cu fete. M-am grăbit să o ajung din urmă.

Băiatul1: Hei, ești drăguță, nu vrei să îmi dai numărul de telefon?

Băiatul2: Ce ar fi să mergi cu mine diseară la club?

Akura: Eu...eu...

Fata1: Ce...nu îmi spune că o să începi să plângi.

Hana: Ce credeți că faceți voi aici?

Fata2: Care e treaba ta?

Fata1: Da, vrei ceartă sau ce?

Hana: Ooo....dar cum să nu.

Când am ajuns și eu, Hana a aruncat mâncarea fix pe fata fetei cu care se certa, unul din băieți a vrut să o imobilizeze pe Hana, dar l-am prins de haină și l-am tras la mine. Am luat tava cu care luam mâncare și i-am lovit pe ambi băieți cu ea. Nu a durat mult și a venit directorul, ne-a chemat la el în birou, toți cei participanți la conflict.

După această întâmplare am fost pedepsiți făcând curat timp de o săptămână în liceu. Eram împărțit în două grupuri. Eu, Akura și Hana într-o grupă, iar rest in cealaltă grupă.
Făcând curat in fiecare zi împreună am aflat multe despre Akura, mi s-a părut o fată chiar interesant. După acea săptămână chinuitoare mereu am luat masa împreună și ușor am devenit prietene.

Cu timpul mi-am dat seama ce fel de persoane sunt și cât de mult înseamnă pentru mine această prietenie. Hana deși era timidă la început, acum este mai încrezătoare, mereu cu zâmbetul pe buze. Își apără prieteni chiar dacă trebuie să se bată cu alți. Are un suflet bun, ea este sufletul petreceri, ea aduce fericire și amuzament în grupul nostru și are cele mai tari idei când e vorba de distracție. Akura a rămas tot timidă, mereu sinceră. Nu am mai văzut o fată așa de pură. Este de încredere și mereu este acolo să te asculte atunci când s-a întâmplat ceva. Akura este o fată retrasă, nu vrea să atragă atenția celor din jur, dar Hana mereu o trage în centrul distracție și asta o emoționează dar se distrează împreună.

Îmi iubesc prietenele, cu ele viața mea prinde culoare. Uneori mă gândesc dacă vom rămâne așa și după ce liceul se v-a încheia. Îmi place distracția și fericirea din grupul nostru, îmi aduc aminte de familia mea, familia care nu mai este, deși îi am pe bunici îmi este dor de părinți mei. Chiar dacă nu mai am părinți, am doi bunici și două prietene care mă iubesc. Când sunt pusă pe gânduri ele mă scot din stătea mea pierdută și mă ajută să îmi revin în simțuri. Nu aș da pe nimic această prietenie.

O invocare greșită Where stories live. Discover now