Să furi de la zei

Sfârșitul

    A vrut să mai adauge o remarcă dar ochii i-au rămas blocați asupra statuii care o înfricoșa. Totul din jurul ei dispăruse , un fior rece o făcu să tremure iar efectele alcoolului dispăruseră . Inima ei izbucni într-un ritm alert iar respirația i se precipită . Făcu un pas în spate dar refuză să-și i-a ochii de la statuie . Trebuia să o înfrunte , o rănea la orgoliu faptul că se temea de o statuie . Și totuși nu părea doar o statuie ...

     Statuia avea o poziție diferită față de restul , părea și mult mai albă decât restul . Avea mâinile întinse  în față de parcă ar ține întreg pământul în mâinile sale puternice . Mâna lui stângă era fisurată, micuțe crăpături care răsăreau din palmă și se unduiau până sus pe brațe . Pe brațul drept se aflau tot felul de desene , flori , peisaje , stele , animale . Toate se amestecau , fisurile și imaginile , pe pieptul lui dezgolit .

    Dar nu de cât de impunătoare era statuia se temea Azuri ci de cine era reprezentat în statuie . Cel mai crud dintre toți zeii , cel care crease ceilalți zei , zeul care domnise timp de secole întregi , Zeul Creației și al Distrugerii ...

- Adaminis ... Murmură Azuri înghițind în sec și făcând câțiva pași spre el .

     După Era Neagră nimeni nu mai spunea povesti despre zei , toți încercau să uite acea perioadă sobră a regatului.  Dar nu există nimeni de pe acest pământ sau mare care să nu fi auzit despre Adaminis . Zeul cunoscut pentru distrugerile create și pentru "specimenele" sale deosebite .

   Azuri nu se temea de puterea lui a distrugerii ci de cea a creației căci Adaminis își folosise puterea creației pentru a combina părți din animale cu oameni . Azurei îi era frică să nu devină un astfel de " specimen " . Era conștientă că zeii nu mai erau dar gândul că și-ar putea pierde părți din corp o îngrozea . Își sărută propriile mâini și inspiră aer adânc în piept .

- Și... Și tu ești un prost ! Erai șeful lor ! Păzitorul lor ! I-ai dezamăgit! Ai murit și ei au murit o dată cu tine.  Eu m-aș fi descurcat mai bine !

    Nu știa de ce se simți atât de afectată . Se simți de parcă ea însăși era dezamăgită . Își prinse fața în palme și încercă să se controleze dar când îi văzu ochii goi care o priveau cu superioritate izbucni . Aruncă broșa din mâna ei și nimeri în obrazul statuii . O așchie sare din statuie și broșa ei se desfăcu în bucăți .

- De ce ai făcut asta ? Țipă ea dar acum nu părea să se mai refere la statui . Ai plecat și m-ai lăsat în urmă ! L-ai luat și pe el cu tine ca o egoistă ce ești ! Te urăsc  ! Urlă cât putu de tare și lăsă lacrimile să curgă .

   Când se liniști privi gâfâind ce a făcut . Se întrebă ce era  cu ea, țipa la niște statui ? Alcoolul chiar o înnebunise de tot . Cu lacrimi în ochii oftă văzând gaura lăsată de broșa ei pe obrazul statuii . O înfricoșa zeul dar vinovăția o apăsa prea tare , cineva muncise mult la acea statuie și era prostesc din partea ei să o strice pentru că ea se enervase .

   Luă bucata lipsă din statuie și se sui pe piedestal. Statuia era prea înaltă așa că trebui să se suie pe brațul drept al statuii , cel stâng i se păru prea fragil . Gaura nu era prea adâncă dar era lunga cât degetul ei arătător și se vedea urât . Încercă să pună înapoi bucata dar nu voia să stea . Își lasă capul , obosită,  pe umărul statuii .

- O să caut mâine ceva cu ce să-ți lipesc bucata înapoi , o voi pune înapoi înainte să se deschidă muzeul . Mă voi trezi mai devreme decât îmi e obiceiul deci ai face bine să apreciezi gestul . Nu mă trezesc pentru nimeni atât de devreme .

    Cum era de așteptat statuia nu i-a răspuns . Azuri pufni în râs și observă cum o lacrimă de a ei se scurgea pe spatele statuii . Privi tristă statuia în ochiii ei goi și trase aer adânc în piept .

- Eu nu m-am rugat niciodată la zei , deși la ce reputație aveți voi nu cred că este cineva care să vă îndrăgească . Știu că ești mort și probabil nu mai poți face nimic dar ... Ești Zeul Creației și al Distrugerii... sau ... ai fost .

     Statuia rămânea enervant de tăcută .

- Tot ce vreau sa spun este că ... Poate ... Poți face o faptă bună și să-i aduci înapoi , doar ca să-mi răspundă la câteva întrebări. Te rog , jur că le voi spune tuturor că m-ai ajutat chiar dacă voi părea nebuna .

    Liniștea o copleși și sări de pe brațul statuii .

- Pe cine păcălesc ? Tu ești doar o statuie . Ce idee prostească ... Nici nu trebuie să vorbesc cu ei , știu că m-au părăsit pentru că așa au vrut ei .

    Ea ridică broșa de jos . Nota muzicală era ruptă în două iar acul și arcul lipseau.  Azuri culege bucățile de pe jos și se scutură pe genunchii .

- Mort și tot distrugi chestii . Concise ea scuturând amuzată din cap .

    Nu mai aruncase nicio privire în urmă când plecase din secțiunea zeilor . Urcase în pod și trase trapa în urma ei . Nici măcar nu se mai dezbrăcase de haine , se aruncase pe salteaua ei din paie și căzu într-un somn profund.