(ff. Ben Drowned- Creepypasta) o lume inversata

eu

     Mai fac din Drift și uite asa scap de poliție: aruncanduma de pe o stâncă cu mașina care a costat mii de euro și care cred ca era masina preferata a tatălui meu.. Oops..

-Ce cacat?! tip eu în casca pentru a ma auzi Jordan- de ce este lipicioasă parașuta?

-Ah.. Pai nu e vina mea ca Liam a mâncat dulciuri în timp ce punea parașuta înapoi la locul ei.

-Ai să-mi bag.. Iarăși trebuie să ma spal pe cap! O să îl omor pentru asta! Promit!

-Au! Mai ușor ca ma dor timpanele. În fine, o să trebuiască să te uiti pe unde aterizezi. Ai avut dreptate ca o să îți trebuiască fantoma pentru lovitura asta. Vezi ca e la 20m spre vest.

-Ok ok..

     Tot ce mai trebuie acum este să nu se gândească porumbei să vină pe mare.. Bine, asta dacă m-au și văzut când am deschis parașuta... Faza e ca din cauza furtuni nu stiu sigur dacă mai sunt pe radarul poliției.

-acum încep să merg! Mai sunt pe radar?

-Am.. Nu, dar vino pe la coliba, nu trebuie să riscăm să te vadă.

-Înțeles, acum merg!

      "Ah! Furtuna asta chiar ca e urâtă.. Trebuia să o ascult pe Jordan, acum nici nu știu dacă o să mai scap cu viață de aici! Fantoma deja e învechită, dar asta nu ma face să cumpar altă barca! "

-Mai bine te retragi...

-Nu! Deja am banii, nu pot da inapoi! Am lucrat prea mult pentru asta.

-Te în drepți spre zona roșie.. Nu e bine deloc și dacă o ți asa o să *chh* M- *chh*

-Baga mi-aș! Acum trebuie să ma decurs pe cont propriu.. 

      Încep să merg tot spre vest pentru a ajunge la coliba și dacă am noroc, cu tot cu aur. Valurile încep să pătrundă prin fantoma, dar asta nu ma face încă sa opresc. Încep să merg din ce în ce mai tare și dintr-o dată un val imens ma lovește.
  
    Tot ce imi aduc aminte este ca eram carata pe o targa...

     Ma trezesc într-o cameră Alba.. Mirosul de pastile imi pătrunde în nări până când cineva deschide geamul.

-Te-ai trezit! -era mama- Ce ți-a venit să spargi cea mai mare banca din Ostmark? Nici măcar nu sti ce s-a zici! Ai noroc ca tatăl tau încă mai vrea să plătească la poliție după tot ce ai facut..

-Sti bine ca nu e tatăl meu... Este mort. -este tot ce am putut spune- Și oricum nu pot să merg la închisoare, sunt minoră.

-Nu, dar mergem noi! Dacă vrem, putem să nu te mai avem în custodie, ai deja 17 ani, deci poliția spune că dacă iti dam bani lunar sau iti iei o slujbă, iar noi te vizităm tot timpul până la 18, poti sa ai o viață numai a ta..

-Nu vreau.

-Înainte voiai asta.

-Da, dar nu știam cum sunt oameni.. Cum sa nu angajezi o chelneriță doar pentru ca este ortodoxa?! Nu e corect! spun și ma ridic din pat.

-hainele le ai pe pat, acum hai la tribunal ca să terminam cu porcaria asta, spune și se grăbește să plece din camera.

  
      Ma uit mai bine la hainele de pe pat și observ ca sunt fix aceleași haine pe care le-am purtat ieri. "Ugh! Nu putea să aducă alte haine?"

     Ajung la tribunal și îl văd pe Cedric, tatăl meu vitreg, stând pe scaunul din fața. Ma duc în fața, iar de atunci nu prea mai vreau sa povestesc, decât ca faza e ca mi-a atras atenția Cedric despre hainele de ieri..