Mafia blood

Capitolul 18

Zilele au trecut, iar Valerius nu a dat vreun semn ca va apărea așa ca ultima mea speranța a dispărut. Chiar credeam ca va veni, și îmi va demonstra ca m-am înșelat cu totul in privința lui, dacă nu pentru mine, pentru copilul ce și l-a dorit atât de mult.
Nu ma pot gândi ca ini voi petrece următorii ani din viața lângă acest stronzo, mai bine mi-as lua viața.

-Mâine actele de divorț vor fi gata. Îmi spune și rămân muta.

Acel imbecil a acceptat sa divorțăm după tot ce am îndurat din cauza lui??

-Poftim? Nu se poate!

-Doar nu te așteptai ca printul tău sa apara de nicăieri sa te salveze. Nu așa funcționează mafia iubito.

-Fi sigur ca știu cum funcționează mafia, mult mai bine decât vei știi tu vreodată. Nu îmi spune așa, pentru tine voi fi mereu Anastasia Calisto și atât!

Palma lui a făcut contact cu fata mea si in momentul ala am simțit cum îmi creste pulsul in vene.

-Cum îndrăznești? Strig și el rămâne șocat.

-Îmi pare rău, nu am vrut. Doar ca nu accept sa fiu tratat in asemena fel!

-Nu vei mai atinge vreodată o bucățică de piele din mine! Bastardo!

-Vezi cum vorbești Anastasia, nu te juca cu nervii mei.

     Am tăcut, fără sa îl mai bag in seama asta enervandu-l și mai tare. Nu pot sa cred cu cât tupeu a dat in mine știind ca port un suflet, dar despre ce vorbesc...un asemenea ticălos nu se poate gândi decât la el însuși.

   Stau in clădirea asta și simt ca înnebunesc, nu pot sa cred ca zic asta dar Valerius îmi lipsește și nu îmi vine sa cred ca m-a abandonat așa.

-Anastasia hai la masa. Striga Louis și accept sa ma duc numai pentru ca tin la viața copilului meu și nu am voie sa stau nemâncata.

M-am asezat in capătul celălalt al mesei și am început sa infulec fără ca măcar sa ma uit la el, îmi provoacă greață. Și nu pentru ca este un bărbat urat, pentru ca nu este, dar caracterul lui lasă atât de mult de dorit.

-Sa fie ultima oară când nu stai lângă mine.

-Zi Mersii ca mâncam la aceeași masa.

-Nu te mai baga singura in necazuri. Sti ca nu suport sa nu se asculte de ceea ce zic.

-Nimeni nu primește ce își dorește nu?

-Duceți-o in pivnița acum! Striga și da cu pumnul in masa și încep sa rad.

Măcar așa nu îl voi mai vedea. O sa ii fac viața un chin chiar dacă va fi ultimul lucru pe care l-as face.
Una din gorilele lui a venit și m-a luat, dar îmi parea atât de familiar.
Cum am ajuns in fata pivniței m-a oprit și s-a apropiat de urechea mea.

-Cum auzi focurile de arma deschizi pivnița și pleci prin ieșirea de urgentă pe care o voi lăsa deschisă. Te va aștepta cineva acolo, dar doar când auzi focurile de arma.

A plecat și am rămas fără cuvinte. Ce naiba? E vreo capcana?
   Am stat câteva ore sa ma gandesc la unele lucruri din viața mea și dintr-o data am auzit gălăgie. Parca tot locul o lua razna, o groaza de țipete pana când am auzit acele focuri de arma. In tot timpul asta m-am gândit dacă ar trebui sa ascult ce mi-a zis așa zisul om de baza al lui Louis și am ajuns la concluzia ca nu am oricum nimic de pierdut. Dacă e sa fie o capcana cu siguranța voi scapă cumva cu viața, iar dacă nu, îmi voi trai viața.

    Am deschis usa din fier și am început sa alerg in căutarea ieșirii da sa fiu a naibii dacă era. M-am învârtit in cerc de câtva ori si am început sa ma simt atât de obosita..deja nu mai aveam speranța, începeam sa ma simt amețită și o durere groaznica de cap a pus stăpânire pe mine, dar nu pot sa trăiesc așa. Trebuie sa lupt...așa ca m-am ridicat cu ultima forta pe care o mai aveam și am căutat pana am văzut o usa din lemn pe care nu o mai văzusem înainte.
   Am zambit usurata și am început sa alerg pana când m-am izbit in cineva.

-Alysha, credeam ca nu mai vi!! Striga cineva și îl văd pe Brando.

-Brando! Strig fericita și ii sar in brațe.

-Trebuie sa mergem.

-Stai! Spun și îl opresc. Unde e Valerius?

-Se ocupa de Biterolli, va veni in curând.

-Nu îl putem lăsa.

-Nu, tu te vei duce acasă și vom veni și noi după.

-Nu va pot lăsa.

-Trebuie sa te duci, pentru noi, pentru bebe.

   Cu toate ca urasc ca trebuie sa fac asta, are dreptate. Nu ii pot ajuta cu multe, Ba mai mult i-as încurca.

-Promite-mi ca va veți întoarce amândoi.

-Știi ca nu pot face asta Ana.

-Nu plec dacă nu îmi promiți.

-Bine, promit. Acum du-te !!!

   Am fugit in mașina pregătită și simt o frica enorma pentru ei. Dar in sufletul meu știu ca îl vor ucide și vor veni acasă, nu ar trebui sa îmi fac griji, poarta numele Medici cu un motiv.

Odată ce am ajuns Luna m-a întâmpinat cu o îmbrățișare călduroasă.

-Fata mea, cât ma bucur ca ești in viața! Spune usurata și zâmbesc.

-Ma bucur sa te văd Luna.

-Ești bine scumpo, sunteți bine?

-Acum da, dar îmi fac griji pentru Val și Brando.

-Nu îți face griji e și Armando cu ei. E totul in regula.

-Armando? Întreb socata, de ce ar merge Armando?

-Nu te puteam lăsa acolo. Nici măcar el nu ar face asta.

După ceva timp și după ce am primit apelul ca se întorc acasă am intrat in cada și am stat ceva, prinsă in gândurile mele, dar..dintr-o data am auzit o bătaie in usa și vocea lui Valerius.

-Intra.

A deschis usa iar atunci când m-a văzut s-a întors cu spatele.

-La naiba Ana, nu știam ca ești in cada.

-Te poți întoarce.

-Dar..

-Doar fa-o.

Se străduia sa se uite numai in ochii mei și am putut vedea ca i-a scăpat un zâmbet.

-Îmi pare rău ca a durat atât.

-Nu contează, contează ca ai venit.

-Te-ai gândit ca nu o voi face? Întreabă parca deranjat.

-Cand mi-a spus Biterolli ca vei semna actele am început sa renunț la idea ca vei veni.

-Cum sa te abandonez pe tine și copilul nostru?

-Acum știu..ce s-a întâmplat cu el?

-Sa spunem doar ca nu va mai fi o problema.

Ma săruta rapid pe frunte și da sa iasă pe usa dar îl opresc.

Ma analizează din cap pana in picioare și înghite in sec.

-La naiba!

Își trântești buzele de ale mele și începem sa ne sărutăm sălbatic in timp ce ii dădeam la o parte fiecare piesa vestimentara, acum descoperindu-si corpul lui bine lucrat și tatuat.

-Te vreau Val.. ii spun printre săruturi și ma lasă ușor in pat.

Nu pot sa cred ca s-a întâmplat din nou asta, și nu regret. Ce simt cu el nu am simțit cu nimeni altcineva.