The stars

Capitolul III

Îmi scutur rapid capul îndreptandu-mi atenția înapoi asupra fetelor și a râvnitului club. Nu sunt adepta. Nu îmi place agitația din cluburi, niciodată nu mi-a plăcut, însă acum era șansă mea să mă deplasez spre un punct țintă. Mi-am îndesat mâinile în buzunarele gecii căutând țigările și bricheta, și am continuat să le privesc pe cele două cu coada ochilui. Rad scurt și înfundat, mândră de ingeniozitatea de care dau dovadă din nou, și îmi îndes o mână în buzunar, începând să mă mișc alene în urma lor, fară să fiu prea evidentă.

Îmi mai arunc privirea plictisită în stangă și în dreapta către diverse locuri pe care ar trebui să le memorez. Momentan, nu am schimbat direcția de mers, ne-am mișcat doar în josul străzii fară vreo cotitură. Ar trebui să fie destul de ușor de reținut, și ușor de ajuns înapoi acasă. Problema a fost că am gândit asta prea repede pentru că în următoarele cincisprezece minute facem câteva cotituri ieșind pe o altă stradă. Observ vreo două cafenele, câteva magazine de haine, și spre bucuria mea, barul de la capătul străzii.

Îmi îndrept spatele, îmi las gluga să cadă, iar după ce intra ele, îmi fac și eu curaj să pășesc înăuntru. Mirosul de tutun îmbinat cu diverse parfumuri combinate, mă lovește din plin, pe lângă muzica dansantă ce bubuie în boxe. Îmi plimb privirea printre oameni până ce zăresc barul și mă strecor până acolo comandandu-mi ceva fară alcool.

— Tu ești nouă. barbanul, un tip nu cu mult trecut de douăzeci și doi de ani se apleacă și îmi țipă destul cât să îl aud. Nu te-am mai văzut până cum pe aici.

— Vrei să îmi spui că tu cunoști întregul New York? zâmbesc în colțul gurii învârtind cu paiul în băutură răcoritoare.

— Nu, rânjește dandu-și ochii peste cap, pe tine nu te cunosc. Sunt Tom, nu cred că e nevoie să îți mai spun că lucrez ca barman la The Lounge.

Deci ăsta era numele barului, clubului, ce e el. Era un nume indescifrabil pentru mine datorită fontului folosit. Am ridicat privirea finxandu-i ochii negrii, patrunzatori, facandu-l să se cutremure puțin.

— Sunt Skyler, m-am mutat astăzi aici din Cold Spring.

De ce am dat atâtea detalii unui barman care poate să îmi pună oricând otravă în pahar? Ce e în capul meu?Tom își reia postura zâmbitoare și dă să îmi spună ceva când din stânga mea aud vocea unui alt băiat care îl strigă. Îmi face semn să îl aștept și acesta se conformează, începând să îi prepare băutura noului client.

Nu îl pot analiza prea detaliat. E mult prea întuneri iar el este mult prea îmbrăcat în negru, însă luminile se reflectă adesea pe conturul perfect al feței sale. Parul negru ca tăciunele, scurt în parti și ușor creț dealungul creștetului, linia maxilarului foarte bine conturată, și ochii săi verzi ce îi privesc cu coada rece și inexpresiv pe aici mei.

Înghit în sec și îmi mut repede privirea în băutura mea când realizez răutatea privirii sale. Nu am nevoie de dușmani, am nevoie de prieteni. Iar primul meu prieten se întoarce înapoi la mine sprijinindu-și coatele pe bar și privindu-mă.

— Deci, Skyler, spune-mi despre tine. Ce cauți aici în New York tocmai din Cold?

— O să studiez aici. Am fost acceptată la Columbia. spun mândră de mine făcându-l să râdă și să mă încurajeze din priviri.

— Este una dintre cele mai bune, poate ai noroc să dai și de sora mea pe acolo, și ea este tot primul an. Sunt sigur că v-ai înțelege de minune. Și noi ne putem înțelege de minune dacă îmi dai ocazia să te scot poate să iți prezint orașul? Cine știe.