Secrete Și Minciuni (PAUZĂ)

Capitolul 6

                                   Amber

      Priveam pe geamul avionului înspre locul pe care urma să-l numesc "acasă".

      Zâmbeam, așa cum făcusem tot zborul până aici. Cred că din cauza asta mă durea maxilarul de parcă aș fi spart o nuca cu dinții.

××××××

          De când aterizasem aveam emoții - nu știu de ce, dar chiar nu aveam să mă  gândesc acum la asta .

Drumul de câteva ora m-a extenuat, atât de rău, încât am adormit în taxi înainte să ajungem la destinație.

Casa era așa cum o văzusem în poză, cu vedere spre pădurea din spate, o grădină uriașă și pereți de un alb imaculat - unii din sticlă prin care se vedeau casele vecinilor și strada- .

Nu pot exprima în cuvinte interiorul casei, în sufragerie avea un candelabru din aur pur, canapea destul de mare încât cred că pot sta 10 oameni pe ea, un televizor cu ecran plat și 2 fotolii asortate cu canapeaua, măsuță de cafea și covorul.

Toate camerele erau mobilate într-un fel modern, exact cum îmi place. De fapt, asta este motivul pentru care am cumpărat-o : aranjamentele.

După ce am descărcat toate bagajele aflate în taxi și în restul mașinilor ,care au ajuns mult mai târziu, am mers în nou-nouta mea cameră și m-am așezat pe un mic leagăn decorativ. Mă uitam sa observasem dacă mai am ceva de adus de jos, când observ o mica cutiuță sub patul matrimonial pentru 3 persoane .

O culeg de pe jos , roșie că sângele, nu am mai văzut ceva așa de bine cioplit în lemn, era un fel de desen, dar nu înțelegem ce reprezintă. Mi-am trecut buricul degetelor  peste imagine, lemnul aspru aproape că mi-a zgâriat pielea. Îi caut încuietoarea, care pare că nu există. Mă duc mai aproape de fereastra deschisă și parcă i se întunecă culoarea , devenind un negru - sângeriu. Mă uit pe spatele ei, acolo scria : "Degeaba încerci , că nu reușești. Doar de acel sânge îl moștenești".

Îmi scapă un hohot de râs, cine e așa de încrezut încât că scrie așa ceva pe o cutie de lemn? Ce se crede, vrăjitor? Numai gândul ăsta mă face să pufnesc în râs.

Las cutia pe pervaz și închid fereastra, mă îndrept spre oglinda că să-mi așez parul răvășit. În timp ce îl prind într-un coc comfortabil, în oglindă apar particule colorate în jurul meu și pe pielea mea, ridic o sprânceană și mă uit la pielea mea, acolo văd fix acele mici pete , luminând și parcă jucându-se în sus și-n jos .

Îmi îndrept privirea spre cutia aceea , devenise neagra complet, doar desenul își păstrase culoarea inițială. Scap elasticul din mână, iar parul îmi ajunge în ochi. Îl dau după ureche în timp ce alerg spre pervaz,încă având mini petele pe toată pielea.

Am luat cutia în mână, pe ea au apărut aceleași particule fosforescente mov. Mă uit atentă la desen, acesta începe să se schimbe , eram gata să țip când în locul acela a apărut o încuietoare. Cu mâine tremurânde, o ating, se aude un clinchet iar cutia de deschide lent . Tremur din vârful degetelor în timp ce încep să observ obiectul din înăuntru.

Un medalion îmi apare în vizor. Un pic mai decolorat, dar intact. Mă uit la pielea brațelor mele. Particulele au început să dispară, apărând mai multe în jurul medalionului. Subconștientul îmi spune că trebuie să-l iau, dar în realitate , nu oare i idee așa de bună. Era legat cu un lanț negru, impunător, medalionul în sine ,rotund,  are un fel de floare, un simplu presupun.  Îl șterg puțin cu mâneca halatului , abia acum pot distinge bine culoarea, sângeriu, exact aceeași culoare pe care o avuse și cutia.

L-am luat din cutie, aceasta am pus-o înapoi pe pervaz . Prin cap îmi treceau nenumărate gânduri, dar cel care  zburda necontrolat printre restul, nu-mi dădea pace : "Ce să fac eu cu ăsta"?

Mă duc la ușă și o încui, trag jaluzelele , în cameră a rămas puțina lumina care se strecura de pe fereastră, nu voiam să mă vadă cineva. În niciun caz Madeline.

Îl mai inspectez puțin înainte de al pune la gât, în oglindă arata destul de bine. Începusem să zâmbesc până când un gând m-a lovit : ce erau particulele alea?

Îmi eliberez un oftat pe care îl avusesem blocat în gât de ceva timp. Asta urma să fie o problema pentru mai târziu.