𝖱𝗈𝗒𝖺𝗅 𝖫𝗈𝗏𝖾 » 𝖧. 𝖧𝗒𝗎𝗇𝗃𝗂𝗇 ✓

༺ ④④ ༻

Regina cu păr brunet și-a încheiat capa regală albă în dreptul pieptului înainte de a se privi pentru ultima dată în oglindă, decizând că cel mai bine este să clarifice lucrurile cu Minho, și apoi să vorbească cu Hyunjin.

Chiar dacă regele brunet a plecat val vârtej de la castel fără să spună unde se va duce, ea deja presupune locul în care soțul ei s-a refugiat, și se va duce să verifice dacă a avut sau nu dreptate după ce se întâlnește cu șatenul.

Changbin se întorsese de la castelul Hwang la puțin timp după venirea ei acasă întrucât fusese alungat de regina Hwang, iar Momo i-a spus să plece să-i aranjeze o ultimă întâlnire cu Minho cât timp ea și-a revenit din acea stare.

Avându-și capul sus a părăsit dormitorul, coborând scările și ieșind din castel pentru a ajunge în aria vizuală a mamei ei care păzea constant toate ieșirile și intrările castelului de pe una dintre băncuțele grădinii.

A ignorat-o pe femeia care i-a dat viață și a înaintat până a ajuns în dreptul angajatului ei preferat care i-a făcut imediat semn subtil din cap cum că rezolvase treaba, și anume Changbin, care o aștepta cu ambii cai pregătiți, adică cu Bonnie și cu armăsarul lui maroniu.

— Scuză-mă, unde crezi că te duci?

Momo și-a dat ochii peste cap la auzul vocii mamei sale, întorcându-și trupul înspre ea și văzând-o cum înaintează înspre locul în care ei doi se aflau.

— La plimbare mă duc, mamă. Cred că sunt destul de mare și mă pot lipsi de interogatoriul tău.

— Ce nerușinată ești! Chiar crezi că te voi lăsa singură afară din castel? Să-ți vină iarăși vreun gând nebunesc să fugi cu acea slugă?

— Nu voi ieși singură, Changbin mă va însoți.

— S-o crezi tu, Momo. se amuză regina. Changbin va rămâne aici, iar dacă insiști atât de tare să pleci la plimbare, altcineva te va însoți.

— Fie, nu mă deranjează. Mă grăbesc, apropo.

Rostește fata reușind să-și enerveze mama, regina Lee făcând semn unuia dintre cavalerii care păzea intrarea în curtea castelului și spunându-i acestuia să-și ia calul și să plece împreună cu Momo.

Pe brunetă nu o deranja prezența gărzii pe care mama ei i-a pus-o pe cap, îndrumând-o pe Bonnie înspre locul în care ea și Minho obișnuiau să se întâlnească pe vremuri, deasemenea locul în care fiul de negustor o aștepta.

La vederea gărzii și a aspectului regal al lui Momo, –aspect pe care îl vede pentru prima dată la o întâlnire cu fata–, băiatul și-a încruntat confuz sprâncenele întrucât nu-și putea da seama de gândurile fetei care a convocat această întâlnire.

— Regină Momo?..

Fredonează șatenul după ce cavalerul o ajută pe brunetă să descalece, Momo privind câteva secunde direct în ochii gărzii pentru a se asigura că are aprobarea de a comunica cu Minho. Nu că ar fi avut nevoie de aprobare, însă voia să se asigure că bărbatul nu va face vreun gest deplasat în timp ce ea a înaintat înspre băiat.

— Minho, vreau să vorbim..

Pe de-o parte se bucura enorm că Hyunjin l-a lăsat în viață, însă inima o durea îngrozitor numai când se gândea la conversația pe care avea s-o poarte acum cu șatenul.

— Sigur..

Rostește băiatul nesigur, așteptând cu sufletul la gură ca regina a cărei durere se putea citi prin ochii ei de cristal.

— Cred că.. a venit momentul să.. să ne vedem fiecare de viața lui..

A durat ceva ca regina să-și găsească cuvintele potrivite pe care să le fredoneze pe un ton cât mai puțin afectat și îndurerat chiar dacă abia a putut lega propozițiile între ele, Minho simțind cum inima îi urcă în gât.