𝖱𝗈𝗒𝖺𝗅 𝖫𝗈𝗏𝖾 » 𝖧. 𝖧𝗒𝗎𝗇𝗃𝗂𝗇 ✓

༺ ②⓪ ༻

— Dacă nu ea, măcar tu.

Formele unui chip vesel au început pe rând să dispară de pe fața lui Momo pentru a-și arăta surprinderea față de cuvintele prințului, urmând să nu-și mai poată opri zâmbetul timid.

— Chiar vrei asta? întreabă în timp ce-și plimbă mâna prin șuvițele lui Hyunjin, acesta în schimb începând să-i aranjeze părul ce abia fusese eliberat de căciulă, urmând să-și plaseze mâna pe obrazul ei cald.

— În afară de căsătoria noastră, nu-mi doresc nimic altceva mai mult.

— Presupun că ambele dorințe ți se vor îndeplini.

Brunetul și-a arcuit buzele într-un zâmbet înainte de a și le conecta cu ale prințesei, aplicând săruturi dulci pe toată suprafața chipului ei înainte de a se îndepărta bucuros.

Și-a lăsat privirea să cadă pe hainele prințesei ce se odihneau la picioarele lui, apucându-le și ridicându-le la nivelul brunetei.

— Ai spus că nu te uiți.

Rostește Momo în timp ce îi ia veșmintele din mână, scoțându-și întâi cămașa din grămada de haine și așteptând ca prințul să se întoarcă cu spatele pentru a o îmbrăca.

Hyunjin și-a închis ochii cu toate că se întorsese cu spatele pentru a-și lăsa mintea să-i deruleze toate amintirile de aseară, atenția lui Momo fiind captată de zgârieturile roșii ce încă mai puteau fi sesizabile pe spatele băiatului, zâmbind timidă și continuând să-și îmbrace corpul până la ultima ei haină.

Când a terminat, s-a apropiat de brunetul ce era așezat pe marginea canapelei și a început să traseze linii cu buricele degetelor pe deasupra porțiunilor afectate, prințul întorcându-și chipul înspre ea și începând să-i analizeze mișcările.

— Felix și Jennie ne așteaptă, îmbracă-te.

Hyunjin i-a prins mâna între degete înainte ca prințesa să și-o retragă, sărutându-i-o tandru și menținând contactul vizual cu ochii ei care îl priveau pe brunet de parcă ar fi fost o decizie de care nu era sigură dacă era corectă sau nu, până ce aceasta a părăsit sufrageria pentru a-l lăsa să se pregătească de plecare.

A lăsat un mic oftat să-i scape printre buzele mari, urmând să se întoarcă cu spatele la ușă și să privească înspre cea a bucătăriei de unde vocile fratelui și prietenei ei se auzeau.

Și-a făcut drum către încăpere, împingând ușa între deschisă și intrând în vizorul celor doi care au întrerupt discuția la vederea fetei cu haine șifonate și păr răvășit întrucât nu și-l aranjase deloc încă de când se trezise.

— Momo, ești sigură de decizia ta?

Decide Felix s-o întrebe cu o urmă de îngrijorare pe chip, vrând să fie sigur că sora lui nu încearcă doar să-l folosească pe Hyunjin pentru a acoperi rana lăsată de părinții ei prin izgonirea lui Minho, ci chiar ține la el.

— Da, frate. Ce altceva mi-a mai rămas de făcut?

Auzindu-i răspunsul, ochii blondului s-au închis preț de câteva clipe în semn de neliniște, Jennie privind înspre cei doi pe rând cu o expresie tristă și nesigură.

— Îl iubești pe Hyunjin?

Continuă prințul cu întrebările în timp ce-și fixează privirea în ochii brunetei, Momo lăsându-și privirea să cadă pe hainele băiatului în timp ce a aprobat printr-o mișcare a capului.

— Momo, dacă nu îl iubești, nu îți pot permite să te joci așa cu sentimentele lui, cum ai pățit tu.

— Minho a plecat, și nu se va mai întoarce pentru că știe că părinții noștri îl vor decapita. Așa că nu ai niciun motiv de îngrijorare pentru că încerc să îl uit și îl consider pe Hyunjin singurul care mă poate face să iubesc din nou.