Totul începe cu noi

9Ate

    Nici nu îmi vine să cred ce am făcut!

    Am visat sau chiar Diego m-a adus  acasă,dar partea ce mai importantă este că mi-a oferit geaca lui.

   Încerc să dorm,dar gândul îmi zboară la un băiat care are cea mai perfectă față,pe care am văzut vreodată.

 Dacă aș fi avut o prietenă aș fi mers la ea să discut despre băiatul care îmi dă târcoale în fiecare seară,dar mă mulțumesc cu ursulețul de pluș ,pe care îl am de când  eram mică.

      Dimineața mă trezesc cu o durere ușoară de cap,și pe jumătate moartă.Încep să mă pregătesc pentru universitate,dar aș fi vrut să lipsesc.Când  ies din casă observ ce vreme frumoasă e,dar din păcate eu sunt prost dispusă.

  Cred că este cea mai plictisitoare zi pe care am trăit-o vreodată,dar am o presimțire că acest lucru se va schimba când îl voi întâlni pe Diego .

    Intrând în universitate îl cercetez pe Diego cu privirea,dar nu este nicăieri ,încep să cred că mai bine stăteam acasă,decât să vin aici și să nu-l văd.Când intru în prima sală de curs îl văd  așezat într-o bancă și instantaneu îmi apare fericirea ,pe care credeam că nu o voi avea astăzi.

Cum poți fi așa  de nesimțit și totodată așa frumos?

 Rămâne un mister,pe care nu cred că îl voi descoperi vreodată.

-O să stai mult acolo?mă trezește vocea lui la realitate.

-Bună dimineața și ție,îi zic eu cu răutate.

-S-a enervat bruja,ai grijă să nu faci o vrajă pentru  a mă omorâ,îmi spune el cu un rânjet pe toată fața,dar eu ridic doar dintr-o sprânceană și îmi continui drumul spre bancă.

Odată așezată în bancă încep să analizez fiecare cuvânt care mi la adresat Diego,dar ajung la concluzia că nu merită să îmi încerc norocul cu el.

Sentimentul de fericire  dispare atunci când o fată se așează lângă persoana care îmi ocupă gândurile și îl sărută.

    Chiar dacă nu au început cursurile ies din sala de curs și mă îndrept spre casă.Nu pot să privesc toată ziua cum două persoane se sărută,mai ales când vorbim despre primul tip de care îmi place.