Totul începe cu noi

7Ate

    Nu pot să cred cât de arogant poate să fie Diego.Dacă nu aș avea anumite sentimente pentru el,ar fii dușmanul meu.Dacă să mă gândesc mai bine este dușmanul meu chiar dacă îl iubesc.

    Următoarea zi mă trezesc fără nici-un chef de viață,deoarece trebuie să merg la universitate,iar după la restaurantul HIDALGO pentru a munci.

   Mă îmbrac cu perechea mea preferată de blugi skinny și cel mai lejer hanorac pe care l-am găsit. 

   Mergând pe stradă observ cum o motocicletă se oprește în fața mea,încerc să o evit dar persoana respectivă mă prinde de mână.Încep să mă panichez,dar mă liniștesc atunci când băiatul își scoate casca și pot să văd cine este.Rămân uimită să îl văd pe Diego.

  El începe să zâmbească oferindu-mi cea mai frumoasă priveliște,dar îmi revin imediat și îi dau un pumn în piept cu toată forța pe care o am,pentru că m-a speriat.El începe a dramatiza momentul punându-și mâna pe locul în care l-am lovit.

 -Dacă mă mai lovești așa bruja voi ajunge la spital.

 -Fix asta vreau.

 -Nu te credeam așa rea bruja.

 -Pentru că nu mă cunoști.

 -Bine punctat,dar vreau să schimb acest lucru.

 -Adică?

 -Vreau să te cunosc,în acel moment rămân fără aer.

 -Ești sigur că nu ai greșit persoana?

 -Foarte sigur.

 -Păi scuze,dar eu chiar nu am timp să vorbesc cu tine în acest moment.

 -Nu mă refuza,îmi spune pe un ton autoritar .

 -În viață trebuie să te obișnuiești să fi refuzat.

 -Dar nimeni nu m-a refuzat până acum.

 -Eu sunt mai specială,îi zic cu un zâmbet pe față.

 -Observ.

-Bine,sper să nu ne mai întâlnim prea curând.

-Mai vedem noi,spune punându-și casca pe cap și plecând.

  Îmi dau ochii peste cap și îmi continui drumul către universitate.Astăzi din fericire nu am mai fost nevoită să stau într-o bancă bancă cu Diego,dar acest lucru nu îl împiedică  să se holbeze la mine.

  După încă șapte ore a venit momentul în care să plec la lucru.Ajunsă acolo îmi schimb hainele în uniforma necesară acestui restaurant,apoi merg să servesc clienții noi veniți.

   Când ajung la ultima masă pe care trebuie să o servesc îl observ pe băiatul care acum câteva săptămâni s-a dat la mine.Când îmi întâlnește privirea îmi zâmbește,dar nu îl întrece pe Diego.

  -Soarta ne vrea împreună.

 -Eu nu cred în așa ceva.

 -Păcat.

-Cu ce să te servesc?

 -O cafea cu lapte,lungă.

 -Atât?

 -Dacă îți spun că ești frumoasă vei fi cu mine?

 -Nu,îi spun cu același zâmbet.

 -Nu mă  voi da bătut.

 -M-ai vedem noi,îi spun plecând 

 După ce am terminat programul am mers acasă și am făcut un duș după m-am pus în pat și am dormit buștean.