Totul începe cu noi

2Ate

   După ce ultima persoana,pe care o consideram importantă ma părăsit am fost nevoită să mă descurc singură.Măcar am o casă în care pot să locuiesc.Peste 2 luni trebuie să mă înscriu la universitate,dar sper să nu fie nevoie de un părinte pentru că eu nu mai am așa ceva,de când m-au părăsit unul câte unul.Am crezut că mă voi descurca,dar se pare că nu este așa ușor să te întreți de una singură.Astăzi când ar fi trebuit să îmi petrec una dintre cele mai frumoase zile împreună cu familia mea,mi-o petrec muncind din greu la restaurantul HIDALGO,unde nu este așa de ușor.Este foarte greu să te comporți frumos cu persoanele din  jurul tău atunci când îți amintești că următoarele zile nu ai ce mânca,pentru că fiecare leu contează atunci când vrei să te înscri la cea mai bună universitate.Încă nu îmi pot imagiana ce noroc au alți.De exemplu fiul domnului Hidalgo,adică patronul restaurantului vrea să îl înscrie pe fiul său la aceași universitate ca și a mea,dar din fericire el nu trebuie să muncească pentru a se înteține de unul singur,dar din nefericire eu nu am norocul acesta.

   Privind oameni cum sunt atât de fericiți și simpli,îi întâlnesc privirea  lui Diego Hidalgo îndeptată către mine .Mă uit în spatele meu pentru a mă asigura că nu se uită la mine   ,dar se pare că  nu era nimeni.Am ajuns la concluzia că  se holba la mine.Pot spune că am o anumită obsesie pentru el,dar niciodată nu am avut curajul să îi spun acest lucru,prin simplul fapt că știam că mă va respinge și acest gând mă face să mă îngrozesc.Deodată un băiat își face apariția în fața mea distrugându-mi toate gândurile legate de Diego,pare de  are aceeași  vârstă cu mine .

-Bună,te rog să pregătești cea mai bună cafea din acest restaurant.

-Lungă sau scurtă?

-Lungă,mi-a răspuns el.

-Ok.

-Scuze de întrebare,dar te cunosc de undeva?

-Nu cred.

-În fine,scuze de întrebare.

-Nu-i nimic,costă 2 euro.

-Poftim, păstrează restul.Mi-a făcut cu ochiul și apoi a plecat din raza mea vizuală.

  După încă patru ore de lucru a venit momentul în care să plec acasă,dacă o pot numi așa .