Totul începe cu noi

4Diego

   Mă trezesc foarte greu,din cauza petreceri de aseară, pe care prietenul meu Adam a dat-o.Observ o mână care mă înconjoară de talie și de abia acum îmi dau seama ce prosti am făcut aseară.Îi înlătur mâna de pe mine încet pentru a nu o trezi ,și cobor la bucătărie.Acolo o văd pe Marta care pregătește ca de obicei cea mai delicioasă mâncare.Când mă observă îmi zâmbește și eu nu fac nimic altceva decât să îi zâmbesc înapoi.Ea a fost singura persoană în care pot avea încredere, chiar dacă are 56 de ani .

   -Văd că cineva nu prea a fost satisfăcut,îmi spune ea.

   -Nu cred că a fost chiar atât de rău.

   -Crezi?mă întrebă punând mâncarea în farfuri.

   -Nu știu,sunt atât de prost încât nu îmi amintesc ce am făcut aseară.

   -Nu te contrazic,și eu încep să râd la afirmația sa.

    -Măcar ești de acord cu mine.

    -Doar acum.

   -Crezi că nu ar mai trebui să merg la petreceri?

  -Eu cred că ar trebui să mergi,dar să nu mai bei așa de mult alcool și cel mai important e să nu mai aduci aici tot ce prinzi la mână.

  -Adică?

  -Te credeam mai inteligent,dar se pare că m-am înșelat.

  -Adică mă faci prost?

 -Nu te fac,că te-ai făcut singur,mă încrunt la ea.

 -Măcar știu că nu sunt singur.

  -Bine punctuat Diego.Acum lăsâmd glumele la o parte , ce îi vei spune fetei când se va trezi?

  -Simplu,îi spun să plece.

  -Nu poți să te porți așa cu o fată.

  -De ce nu?

 -Pentru că îi vei răni sentimentele.

  -Mie nu îmi pasă de sentimentele ei.

  -Vrei să îți spun ceva?

  -Te ascult.

 -Să zicem că într-o zi,te vei îndrăgosti de cineva și acea persoană nu te place.Cum te-ai simți?

 -Groaznic.

 -Atunci ai grijă să nu rănești pe cineva,mai ales pe această fată.

 -Dar de unde ști că mă place?

  -Nu știu,dar am dat cu presupusul.

  -Mai bine nu am vorbi despre fete.

  -Cum vrei,dar acest subiect nu îl poți evita mereu.

 -Mai vedem noi,mă ridic plecând spre motocicleta mea .

    După 15 minute ajung la restaurantul tatălui meu pentru a vedea ce mai e nou pe acolo .Intrând în restaurant dau de o pereche de ochi verzi ațintiți asupra mea.De fiecare dată mă întrebam ce trecut avea fata aceasta,deoarece părea al naibii de secretoasă.Privirea mea a coborât pe pieptul ei pentru a vedea cum o cheamă,dar nu prea putem să văd din cauza distanței mari dintre noi.Am auzit că a fost acceptată la aceași universitate ca și mine,dar puțin îmi pasă.Mă îndrept spre biroul tatăui meu pentru a vedea ce pobleme au mai intervenit.

   După mai bine de o oră ies din restaurant și mă îndrept spre casă.