✰彡

La câteva ore de la semnalarea miezului nopții, oaspeții au început să elibereze spațiul ocupat în curtea familiei Hwang, la porți aflându-se cele două cupluri împreună cu cei doi gardieni care stăteau de o parte și de alta ca două statui de ceară.

— Vă mulțumim că ați venit, o seară bună în continuare!

Urări de genul părăseau buzele celor patru tineri ce încercau cu toate forțele să-și mascheze oboseala din voce, pleoapele lui Momo care erau să i se închidă pentru a mia oară în ultima oră, fiind oprite de atingerea lui Hyunjin ce își plasase mâna pe brațul ei rece, întorcându-și privirea către el.

— Rămân eu aici cât mai trebuie, tu urcă în dormitor și odihnește-te. Mai ai puțin și adormi.

O îndeamnă băiatul ce și-a mutat apoi privirea pe încă o familie care pășea afară din curte, făcând o plecăciune înspre ei înainte de a se întoarce cu tot corpul la iubita lui.

— Nu plec fără tine.

Rostește Momo urmând să afișeze un zâmbet slab în timp ce și-a împreunat inconștient brațele la piept din cauza brizei de aer rece specifică acestei ore, Hyunjin observând asta.

— Bine, atunci hai să mergem.

Replică brunetul după ce concluzionează că nu mai sunt atât de multe familii regale care urmează să plece, ducându-și mâna pe talia fetei pentru a o îndruma spre intrarea în castel, dar nu înainte de a le ura tuturor din familie un "noapte bună".

Tocurile lui Momo au început să se audă cu ecou în tot etajul castelului dat fiind că toți servitorii erau afară pentru a strânge harababura de după nuntă, cei doi regi împreunându-și mâinile și începând să urce cu pași mici scările ce aveau să-i conducă la dormitorul regal.

Pășind înăuntru, Momo a lăsat un mic oftat cauzat de disconfortul pieselor vestimentare ce îi erau lipite și strânse de corp, Hyunjin încuind cele două uși impunătoare ale camerei pentru a se asigura că nu aveau să fie deranjați până mâine în timp ce bruneta se chinuia să-și elibereze picioarele de pantofi.

După ce a reușit, regina s-a așezat în lateralul patului și și-a lăsat spatele obosit să i se lipească de așternuturile moi, urmând să-și întoarcă ușor capul spre regele ei care înainta înspre dulapul camerei în timp ce își deschidea rând pe rând nasturii de la cămașă.

Bruneta nu a mai așteptat nimic pentru a se ridica din nou în șezut, Hyunjin întorcându-și privirea spre ea pentru a-i observa ochii pe jumătate deschiși cum analizau modul în care degetele lui îndepărtau treptat cămașa albă ce îi acoperea partea de sus a corpului.

Brusc parcă o parte din oboseala resimțită în trupurile amândurora se evaporase datorită micuților fiori ce le traversau rând pe rând fiecare parte a corpului datorită tensiunii și sentimentului de gol în stomac pe care ambii îl trăiau în acest moment, faptul că erau singuri în cameră dar și în castel alungându-le toată pofta de somn.

— Vrei ceva de la mine?

Decide băiatul să întrebe pe un ton liniștit care ascundea urma de tachinare, urmând să dea cămașa pe spate pentru a-și lăsa la iveală pieptul și abdomenul ce erau atracția principală a privirii doritoare a reginei lui.

— Vreau să mă ajuți să-mi dau rochia jos.

Reușește fata să-și adune cuvintele pentru a le face auzite pe același ton folosit de brunet, Hyunjin înțelegând intensitatea situației în care cei doi se aflau acum.

Nu a mai zis nimic, ci doar a privit-o pe Momo ridicându-se de pe pat și înaintând spre el, având grijă să mențină contactul vizual cu ochii ei care mai alunecau din când în când pe pielea lui goală și rece.

— De unde vrei să încep? întreabă acesta în timp ce analizează materialul mulat al piesei vestimentare.

Cu o rotire fata a ajuns cu spatele la brunet, Hyunjin trecându-și limba peste buze înainte de a simți cum mâna i-a fost gentil prinsă de a fetei, urmând să fie condusă pe piciorul ei în zona în care materialul alb se termina.

Un mic rânjet a înflorit în colțul buzelor brunetei care din păcate nu putea fi văzut și de regele ei, Hyunjin decizând să nu se lase mai prejos și să asculte de dorința iubitei lui, începând să tragă lent de rochie în sus, cu ambele mâini, până ce a reușit să o îndepărteze complet.

Buzele i s-au deschis pentru a-i permite aerului să intre mai eficient în plămânii lui ce simțeau că se sufocă din cauza imaginii ce o avea acum în față, trupul lui Momo fiind acoperit doar de corsetul strâmt și de perechea de ștrampi transparenți albi cu modele de flori.

— Ce e? Nu-ți place ce vezi, regele meu?

Decide și fata să-l tachineze pe un ton suav în timp ce și-a întors privirea peste umărul stâng pentru a-l observa pe Hyunjin cu coada ochiului, băiatul neputând să mai facă față vocii și alintului folosit de frumoasa lui regină.

Cu o mișcare rapidă și-a așezat mâna dreaptă pe maxilarul fetei pentru a o întoarce mai mult înspre el în timp ce și-a lipit corpul de al ei, acum reușind să facă contact vizual cu ochii mari și nerăbdători ai brunetei.

— Din câte îmi amintesc, erai obosită.

— Pot să mă și culc, dacă asta vrei.

Replică fata cu o micuță urmă de dezamăgire intenționată în voce, brunetul încercând disperat să ignore priveliștea ce ieșea prea mult în evidență mai jos de chipul fetei, și anume pieptul ei ce era puternic presat de corsetul pe care îl purta.

— Și dacă nu vreau, regina mea?

damn, voi continua în următorul capitol, sper :]

prea mulți fluturași pe ziua de astăzi ૧(ꂹີωꂹີૂ)

𝖱𝗈𝗒𝖺𝗅 𝖫𝗈𝗏𝖾 » 𝖧. 𝖧𝗒𝗎𝗇𝗃𝗂𝗇 ✓Where stories live. Discover now