Soarta

Soarta este al dracu uneori

    Mulți tind să zică că nu cred în soartă, că dacă crezi în Dumnezeu nu ai cum să crezi că există și soarta. Dar, eu cred în abele. Sunt de părere că , în viață NU există coincidențe , pentru că totul se întâmpă cu un motiv pentru a învăța mereu ceva nou. Dumnezeu ne dă liberul arbitru, dar, atunci când nu ni-l dă tind sa cred că este soarta. Unii o numesc așa iar alți nu , de-ți nu prea contează cum o numesti , soarta sau nu este acelați lucru. Acum, în situația mea soarta mi-a jucat o șustă, dar una frumoasa așa vreau să cred chiar dacă nu este în totalitate așa.

     Nu aș fi crezut vreodată că mi se va întâmpla din nou asta, dar de data asta este diferit. Nu m-am îndrăgostit de tine de cum arați, ci de persoana ta, de cum gândesti, de cum mă făceai să râd, să uit de tot ce mă apăsa și mă stresa. În acel moment, la început nu aveam cum să știu că lucruriile vor fi în punctul în care sunt acum, dar, vom ajunge și aici în prezent.....

    Am ajuns clasa a 12 a , nu aș fi crezut că 3 ani au trecut așa de repede sincer vorbind.

    Era perioada ierni. Stăteam și mă uitam pe geam și mă gândeam cum ne înțelegeam cu toții așa bine, nu mai eram ca în ceilalți ani, eram mai uniți și asta mă bucura, eram sigura că ne vom face foarte multe amintiri frumoase din acest ultim an și că acesta va fi preferatul meu. Dar, cu toate astea ceva era mult mai schimbat sau poate, eu proastă, așa mi sa părut atunci și am interpretat eu greșit unele lucruri. P era în banca  împreuna cu colega și prietena mea Emilia. Mi-am pus semne de întrebare în momentul în care sa întamplat să îmi aduc la liceu o carte , iar prietenul lui Eduard , care era în locul Emiliei să vrea să vadă despre ce este cartea. Atunci Eduard a zis ceva ce pe moment nu mi-am dat seama dar dupa mi-a pus câteva semne de întrebare. ,, Îți place la fel de mult să citețti ca..." , și sa oprit. Nu a mai continuat, iar eu uram frazele spuse pe jumătate.   Dacă tot spui ceva măcar ai sânge în tine și curajul să duci fraza până la capăt. M-am rugat de el toată ziua să-mi zica ce voia să spună atunci. Eu l-am întrebat dacă o să mă supăr și sa uitat cu o față la mine sigur pe el că așa va fi, dar logic că nu m-am lăsat și tot îl zăpăceam dar degeaba așa că nu am mai zis nimic. Dar, cum eu sunt o fire curioasă de fel ,ziua următoare l-am

mai întrebat de doua ori,dar degeaba așa că am lăsat-o baltă definitiv și nu i-am mai zis nimic.

     În acea perioada , nu îmi dădeam, seama că el avea de gând, să se strecoare în inima mea pe neașteptate fără să bată la ușă și să aibe itenția să mă avertizeze.

     Cu fiecare zi ce trecea , el se strecura în inima mea fără să fiu conștientă de asta. De la acea situație am rămas șocată că a început să aibe tupeu față de mine, să mă bage în seamă și să zică cam ce crede și nu rata nici o ocazie, chiar nici una. Am început să ne înțelegem foarte bine și îmi puneam semne de întrebare , iar singurul răspuns plauzibil era datorită faptului că eram ultimul an și că... mna.. voiam cu toți să ne înțelegem bine. Totuși, chiar dacă eram ultimul an și eu m-am apropiat mai mult de restul dar nu-mi ieșea din minte  deloc comportamentul lui care s-a scimbat față de mine. Mă bucuram că ne înțelegem foarte bine, că radeam, ne distram practic, vorbeam și mereu cand ziceam ceva , ca de obicei nu rata ocazia.

    Cum zicea Eduard: ,, Tu mi-ai aruncat-o la fileu..așa că nu te mai plânge". Într-adevar, eu le aruncam la fileu și el nu rata ocazia, dar nu pot să mint și voi fi sinceră cu voi,că îmi plăceau tachinarile astea între noi și să fim serios , oricui i-ar fi plăcut.

    Lângă liceu aveam un fast-food. Și am început să merg și eu pe acolo împreuna cu Eduard, colega și una din prietenele mele , împreuna cu înca câțiva colegi care îmi erau mai apropiați decât restul, să zic așa. Am început să ne înțelegem foarte bine cu propietarul de acolo, iar într-o zi , Eduard era la altă masă, se juca la calculator iar eu cu fetele eram la masa de lângă și jucam cărți. De plictiseală la un moment dat, că dragii mei prieteni încă jucau de minute bune șeptica, iar eu și încă cațiva așteptam să piardă careva. Așa că, nu am mai stat sa mor de plictiseală uitându-mă la ei și am mers lângă Eduard să văd ce face și ca de obicei am început din nou să ne tachinam.   

      Propietarul de acolo care ne urmarea a început să zica ca: ,, Sunteți ca un cuplu american fericit și căsătorit. Fix așa vă comportați cu tachinarile astea". Desigur că m-am înroșit ca roșia, dar cred că Eduard nu a văzut și nici nu a auzit nimic pentru că avea căștile în urechi și era atent la joc. Bine că propietarul M mi-a zis după că e posibil să fi auzit tot dar să nu zica nimic să vadă ce fac, dar nimic nu era sigur, erau doar niște ipoteze. Propietarul M a început să-mi zică că îmi c-am place de Eduard, desigur eu , proasta rău din fire, negam acest lucru cu nerușinare, dar nici măcar eu nu conștientizam acest lucru până când mi-a zis:

M: Nu mai nega că nu-ți place. Se vede acest lucru, am experiență de viață( el fiind căsătorit și având un copil) și o văd de la o poștă.

EU: Nu neg nimic. Ce nu înțelegi că nu-mi place deloc. Eu fiind foarte ofensată de vorbele lui.

M: Și atunci de ce te agiți așa de tare. Hai că ne minți pe noi...bine. Dar, măcar nu te minți pe tine, gândește-te bine și dă-ți seama de asta în caz că nu ți-ai dat seama încă.

   Atunci ma lasat pe gînduri , nu am mai stat mult și am plecat.

    Câteva zile numa la conversația cu M mă gândeam, că dacă avea dreptate și îs eu proasta rău de nici măcar pe mine nu mă pot înțelege. Până la urmă mi-am dat seama și pur și simplu nu puteam înțelege cum de sa întâmplat, cum de sa ajuns la asta, efectiv îmi venea să mă dau cu capul de pereți. Să ajung să am sentimente din nou pentru el... Dimineața următoare cnd merg într-o pauză la M , nu era nimeni și atunci , vorba aia ,, cu coada între picioare.. i-am spus că avea dreptate. Asta ia trebuit să audă și mi-a zis vechea fraza ȚI-AM ZIS EU. Atunci, eu am început din nou să mă ofensez întrebând-ul cum naiba am ajuns să îmi placă de el eu crezând atunci că este încă într-o relație cu fata cu care era el. Atunci M mi-a zis ceva ce era adevărat.

M: Ține minte asta. În dragoste nu alegi niciodată de cine te îndrăgostești, pentru că nu alegi tu NICIODATĂ. Inima ta alege , nu tu. Așa că bucură-te de acest sentiment pentru ca e unul minunat, să ai sentimente pentru cineva...nu contează așa de tare situația.

EU: Mda... ai dreptate... și nu am mai zis nimic.

M: Aaaa, da. Nu mai e cu fosta ca să știi. De aproape 2 ani să zicem, Dar, încă vorbesc, se văd. A iubit-o mult. Chiar dacă a trecut atâta timp nu cred că s-a terminat totul între ei ,mai ales că el încă are sentimente.

     Stăteam ca proasta și ascultam ce zice. Nu mai e cu ea dar încă vorbesc și așa mai departe. Tot ghinion aveam, practic. Era un gram de gelozie, pentru că am văzut-o , o dată . Era frumoasă și din câte am auzit era  deșteaptă , o fata foarte de treaba, nu aveam nimic de zis. Așa că m-am resemnat.

      Atunci când conștietizăm ceva ce inconștientul nostru a făcut tot posibilul să ascundă, totul o ia razna și nu mai este în controlul tău.

      Era luna decembrie , imediat venea vacanța de iarna, iar eu mă resemnasem. Dar, de când am conștientizat sentimentele mele față de el, pur și simplu totul a ieșit la suprafață când vine vorba de mine. Făceam tot posibilul să nu se vadă și doar cea mai buna prietenă a mea, cu care ma știu din a 9 și suntem ca surorile , Alexandra si Izabela știau asta desigur împreuna cu colega mea. Când mergeam la M, numa de asta vorbeam pentru că simțeam că mă înțelege și că puteam să mă descarc , până când mi-a dat un sfat de ma șocată la propiu și am rămas stană de piatră.