Ardă-se pe rug!

Prefață

"O vrăjitoare, în credința populară, era o femeie cu puteri magice, ce putea realiza vindecări miraculoase, sau poate aduce nenorociri, după perioada de creștinizare fiind considerată ca fiind în legătură de alianță cu demonii lui Lucifer."

-Greșit! Vrăjitoarele sunt independente! Nu avem nicio legătură cu demoni ori Lucifer. Numele meu este Skye, și sunt vrăjitoare. Oamenii văd vrăjitoare foarte diferit de ceea ce sunt. De fapt, nu ne prea diferențiem de muritori. Arătam la fel, mâncăm la fel,  dormim la fel, trăim la fel, suntem la fel! Vrăjitoarele se nasc cu daruri. "Rostim cuvinte" și se întâmplă lucruri. În ciuda faptului că trăim mai mult decât simplii oameni, nu suntem așa diferiți, sau nu eram.
Totul a început în 1623, când aveam 16 ani. Oamenii s-au săturat de vrăjitoare și de supremația lor. Erau geloși, așa că au început să ne vâneze.
Eram arse de vii. Lumea înnebunise, ne credeau malefice și de partea lui Lucifer. Uitaseră complet toți anii dinaintea furtunii. Uitaseră tot ajutorul pe care l-am oferit, toate remediile create de noi și toate bogățiile aduse. Au uitat că eram singurele ce îi ajutau să comunice cu părinții ori rudele pierdute. Au dat uitării toate prezicerile făcute de noi și tot ajutorul în grădini și sate. Eram niște intruse.
Bărbații își ascuțeau cuțitele și săbiile și ne vânau la propriu.
La început, ne-am protejat una pe alta și ne-am ascuns pe rând. Cu toate astea , tot ne găseau. Așa au murit mama și bunica mea. Ele au fost ucise de tatăl și fratele meu. Parcă erau spălați pe creier. Am rămas în viață doar cu ajutorul Ailsa, prietena mea muritoare , ce a mințit pentru mine. Spunea tuturor că nu sunt vrăjitoare, iar faptul că nu știam nicio vrajă a ajutat enorm.
Eram nouă la asta, iar când trebuia să învăț cum să-mi folosesc magia, a izbucnit furtuna.
Acum , după aproape 3 ani, încă mă ascund. N-am mai încercat nimic, pentru că mi-am irosit 2 ani învățând vrăji ce nu îmi ieșeau. Tot ce fac este să mă prefac că nu aparțin trecutului meu. Era imposibil să nu fiu vrăjitoare, mama , bunica și tot neamul meu erau. Bărbații nu aveau magie, deși se nășteau din vrăjitoare. Nimeni nu a întâlnit un bărbat care să-și poată folosi magia, așa că bărbații erau în siguranță.
Locuiam în Londra de ceva timp , iar lucrurile păreau liniștite, până când am aflat că Ailsa a murit. A rămas însărcinată dar nu a putut rezista nașterii. În urma cu două zile am primit o scrisoare de la mama ei în care îmi spunea că vrea să vin acolo. Trebuia să mă întorc înapoi. După atâta timp, aveam să pășesc în locul unde a început totul. Aveam să mă întorc în Scoția!