Obsession [Harry Styles] română

4| Spune-mi adevărul

Noaptea urmatoare il visez pe Harry. Din cauza ca subconstientul meu isi aminteste ca am uitat sa blochez fereastra, Harry urca si intra pe aceasta. Mintea mea e incetosata, ca si cum sunt pe jumatate constienta de ceea ce se intampla in jurul meu si jumatate adormita.

In lumina slaba ii pot vedea pieptul urcand si coborand in urma respiratiilor greoaie in timp ce sta langa fereastra mea.

Pentru un moment, doar sta. Incapabila sa ii vad ochii in intuneric, nu pot spune exact unde se uita - desi cred ca se uita la mine.

Face pasi lenti si se aseaza pe marginea patului meu, luand in mainile sale o suvita din parul meu si indepartand-o. Nu fac nicio miscare, inca nesigura de prezenta lui in visul meu.

El se apropie de mine, buzele noastre fiind la cativa centimetri distanta. In aceasta apropiere pot spune ca ochii lui sunt inchisi si ca se gandeste la ceva anume. Buzele noastre abia s-au atins inainte ca el sa ma sarute.

- Trebuia sa fac asta o data! sopteste mai mult pentru el, ca mai apoi sa se ridice.

Cu picioarele sale lungi ajunge rapid la fereastra si se face nevazut intr-o secunda, disparand in noapte.

Ultimul lucru pe care il aud este inchiderea ferestrei, iar apoi cad intr-un alt vis.

Ma mut de pe o parte pe alta, lumina ce vine de afara enervandu-ma si orbindu-ma. Carol are dreptate despre un lucru: avem nevoie de draperii. Cand imi deschid usor ochii, visul despre Harry mi se derula in minte.

Degetele mele, ce se pare ca au o gandire proprie, au conturat forma buzelor mele. E ca si cum ii simt inca sarutul.

Ce vis ciudat!

L-am intalnit acum cateva zile, si in cele doua dati in care l-am vazut a plecat in graba. Imi scutur acest gand, de ce trebuie sa ma streseze asa ceva?!

Realizand cat de frig e in camera, ma ridic si ma uit la fereastra deschisa. Poate ca nu am inchis-o cum trebuie seara trecuta.

Nu e o idee fortata, asa ca am ignorat-o si am pus-o intr-un colt indepartat al mintii mele, ca mai apoi sa cobor si sa vad ce servim la micul dejun.

- Buna dimineata, raza de soare! imi zise tata mult prea incantat. Ai dormit bine?

- Da, ii spun cascand. Chiar ne trebuie draperii, lumina m-a trezit si e mult prea devreme ca sa ma trezesc.

- E trecut de ora doua, Mason! zise el razand.

- Exact! ii spun eu tot razand.

- Ei bine, Carol dorea sa mearga sa cumpere draperii maine. De ce nu mergi cu ea?

Nu imi placea ideea, dar poate ca ma va ajuta sa ma linistesc putin stiind ca nu vor putea toti sa vada inauntrul camerei mele.

- Presupun ca ai dreptate, constat eu.

- Carol si Layla ti-ar adora compania! zise el sarutandu-mi fruntea.

- Stai, Layla vine? intreb iritata.

- Da, si ea are nevoie de draperii, spuse Carol facandu-si aparitia in bucatarie.

Oftez usor si incerc sa imi ascund dezamagirea, deoarece cumparaturile la care vine si Layla niciodata nu sunt interesante.

- In regula. spun incercand sa par entuziasmata, insa nu cred ca reusesc in totalitate. In niciun fel nu le voi lasa sa rada de mine sau sa se comporte urat!

- Am conectat internetul dimineata asta.

Vestea buna ma face sa zambesc si sa aprob, ca mai apoi sa ma duc in camera mea si sa imi petrec restul zilei vorbind cu prietenii de acasa.