Suflet negru

Capitolul 14

   — Cred că ar trebui să pleci. Spun șoptind după ce gurile noastre s-au despărțit din dulce luptă pe care au purtat-o. Acesta mă privește în ochi și apoi îmi aruncă o privire a tot știutoare.

— Crezi că furia fratelui tău mă poate împiedica să-mi petrec timp alături de viitoarea mea frumoasă soție? Fac ochi mari când aud ultima parte și nu pot să-mi dau seama cine l-a anunțat cu privire la căsătorie.

— Scumpul meu cumnat a avut plăcerea să-mi trimită de grabă veste și să menționez faptul că a zis că-mi taie capul dacă refuz. Spune râzând, dar eu nu văd nimic amuzant în toată această situație.

— Antonio, nu doresc să fii obligat să te căsătorești cu mine. Îmi spun of-ul de pe inimă, dar nu sunt pregătită emoțional să-mi spună direct că nu-și dorește această uniune. Acesta se uită surprins în ochii mei și apoi îmi zâmbește în timp ce îmi mângâie ușor mâinile pentru a mă liniști și chiar reușește. Cine credea ca un unul din clanul strigoilor se pot comporta atât de atent.

— Nu mă simt deloc obligat, aveam de gând să îți cer mâna. Faptul că Sebastian a insistat să facem nunta de grabă m-a luat prin surprindere nu m-a supărat. Îmi recunoaște și văzând sinceritatea din ochii săi pot în sfârșit să respir ușurată.

— Acum te rog să mă scuzi, dar trebuie să îl găsesc pe fratele tău și să discutăm anumite aspecte. Îmi spune și după ce îmi sărută fruntea se face dispărut.

Antonio

O las pe femeia vieții mele pentru câteva momente și mă îndrept spre biroul consiliului regal unde mai mult ca sigur nemernicul de Sebastian se află. M-am săturat să se bage în relația mea și a Biankăi, după nunta voi avea grijă să nu mai poată face acest lucru. Ajung în fața ușii și nu mă obosesc să bat până la urmă el mi-a distrus mare parte din palat. În momentul în care intru în încăpere privirea furioasă a lui Sebastian mă săgeată cu multă dușmănie, dar pe mine nu mă impresionează absolut deloc. Scanez preț de câteva secunde încăperea și îl văd prezent și pe papagalul ăla de soldat ce se ține mereu după fundul Biankăi.

— Voi strigoii, după ce v-ați transformat ați uitat ce sunt alea bune maniere? Mă întreabă Sebastian pe un ton serios.

— Spune Marele Rege A Vampirilor care din bunele maniere pe care le posedă mi-a distrus jumătate din castel și mai presus de asta mi-a trimis o scrisoare care se încheia cu o amenințare demnă de un aristocrat. Îi răspund în batjocură și mă așez pe scaunul din fața biroului sub privirile lui furioase fără să aștept vreo aprobare din partea lui.

— Dacă nu erai alesul surorii mele crede-mă că erai mort de mult. Îmi spune serios privindu-mă urât.

— Am venit să discutăm despre nuntă. Spun trecând la subiect fără să mai scot un argument răutăcios despre ce spusese.

— Deci ești de acord cu această alianță, să știi că nu mă așteptam. Îmi spune acesta citindu-se uimirea prin voce.

— Bineînțeles cu o condiție. Spun sec.

— La ce să te aștepți din partea unui strigoi. Spune acum, care îți e condiția?

— Vreau ca nunta să aibă loc în castelul meu. Spun tare și răspicat și după privirea pe care mi-o aruncă îmi dau seama instant că nu îi convine acest lucru.

— Am să fiu de acord cu condiția ta, doar dacă îmi îndeplinești câteva cereri.

— Te ascult. Spun fiind curios de ce voia nenorocitul ăsta.

— Ceremonia de logodnă de mâine se va ține în castelul meu și după asta nu o să mai ai voie să o vezi pe Anka până la nuntă, asta fiind o tradiție de a noastră. Spune și deja mă iau dracii ăia mari, cine e el să-mi impună când să-mi văd iubita?

— Nu cred că pot respecta ultima parte a cererii tale, Majestate. Îi spun în bătaie de joc și acesta începe să mă privească cu superioritate.

— Fii sigur că am să eu grijă să o respecți. Spune și îmi face semn să ies și așa fac, dar având grijă să trântesc ușa atât de tare încât nu se mai ține în balamale.

Ceva timp mai târziu ajung la castel și o văd pe nepoata mea jucându-se în grădină, iar fericirea de pe chipul ei când culege flori mă face să zâmbesc la rândul meu. Intru în castel și în drum spre biroul meu dau nas în nas cu sora mea ce tocmai ieșise din biroul meu cu scrisoarea de la Sebastian într-o mână. Din nou se bagă unde nu e treaba ei, acest lucru enervându-mă la maxim.

— Ce faceai aici, Alma? O întreb în timp ce îi iau scrisoarea din mână privind-o cu furie.

— Am văzut că te vei căsători cu prințesa aia fandosită. Cum poți face așa ceva surorii tale? Clanul ei mi-au ucis soțul și tu acum faci o alință cu ei? Ești prost sau te faci? Antonio ei sunt dușmanii noștrii!! Începe să țipe iritându-mă toate cuvintele pe care le spune.

— Să nu o mai jignești pe Bianka niciodată. Ea va fi soția mea și va trăi alături de noi aici, iar tu nu o să ai nimic împotrivă cu asta! Îi spun scurt și intru în biroul meu fiind sătul de vorbele spuse la nervi ale surorii mele.

Ați vrut capitol nou, ați primit! Scrieți-mi în comentarii părerile voastre și vă rog frumos să apasați pe butonul de vot fiindcă asta mă motivează și îmi arată susținerea voastră.💓💓